fie ca o cerere în constatarea cotei-părţi a părţilor din datoria comună, în ipoteza în carereclamantul nu a achitat datoria către terţ, fie ca o cerere în pretenţii îndreptată împotrivasoţului pârât, în ipoteza în care reclamantul a achitat către terţ peste cota-parte ce îi revinedin datorie. În ceea ce priveşte cota-parte, aceasta se determină potrivit art. 357 alin. (2)C. civ., respectiv pe baza contribuţiei fiecărui soţ atât la dobândirea bunurilor comune,cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune; până la proba contrară, se prezumă că soţii auavut o contribuţie egală.
În ceea ce priveşte timbrarea cererii în regularizarea datoriilor, independent dacă
îmbracă forma unei cereri în constatare (cerere în constatarea cotei-părţi a soţilor dindatoria comună, în ipoteza în care reclamantul nu a achitat datoria către terţ) sau a uneicereri în realizare (cerere în pretenţii îndreptată împotriva soţului pârât, în ipoteza în carereclamantul a achitat către terţ peste cota-parte ce îi revine din datorie), aceasta estesupusă timbrării prin raportare la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
Art. 5 alin. (1) lit. c) din ordonanţă, potrivit căruia cererile vizând creanţele pecare coproprietarii le au unii faţă de alţii, născute din starea de proprietate comună, setaxează cu 3% din valoarea creanţelor a căror recunoaştere se solicită, nu este incidentîn ipoteza cererilor având ca obiect regularizarea datoriilor. Astfel, datoriile comune alesoţilor sunt cele stabilite în raporturile cu terţii, aceştia din urmă fiind cei care au un dreptde creanţă împotriva soţilor. Un soţ faţă de celălalt soţ nu poate avea o datorie comună,în schimb, poate fi titularul unei creanţe născute din starea de proprietate pe cote-părţi(de exemplu, ipoteza în care un coproprietar plăteşte sume de bani pentru conservareaunui bun comun, fiind îndreptăţit la recuperarea părţii din sumele achitate peste cota saparte din dreptul de proprietate).
În concluzie, timbrarea cererii prin care se solicită regularizarea datoriilor comuneale soţilor se stabileşte prin raportare la art. 3 alin. (1), iar nu la art. 5 alin. (1) lit. c) dinordonanţă.
111 Potrivit art. 1.270 alin. (1) şi (2) C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege întrepărţile contractante; contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauzeautorizate de lege.
o.u.G. NR. 80/2013
Art. 5
127
6.10. Cererea de partaj formulată într-un proces ce are ca obiect şi o contestaţiela executare111
Art. 712 alin. (1) C. proc. civ. prevede că împotriva executării silite, a încheierilordate de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poateface contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare; de asemenea, se poateface contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectuezeo executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.
Potrivit art. 712 alin. (4) C. proc. civ., împărţirea bunurilor proprietate comună pecote-părţi sau în devălmăşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadruljudecării contestaţiei la executare.
În conformitate cu art. 10 alin. (2) din ordonanţă, în cazul contestaţiei la executareasilită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoareadebitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite; taxaaferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.000 de lei, indiferent de valoareacontestată; în cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestaţiala executare se taxează cu 100 de lei.
Art. 34 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că, atunci când o acţiune aremai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează
pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prinlege se prevede altfel.
111 Problema a făcut obiect de dezbatere în cadrul Întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile alecurţilor de apel - Curtea de Apel Oradea, 6-7 iunie 2019; minuta întâlnirii se găseşte pe site-ulwww.inm-lex.ro; punctul de vedere al Institutului Naţional al Magistraturii, cuprins în minută, afost redactat de D.N. THEOHARI; în prezenta lucrare, punctul de vedere asupra temei de discuţie afost refăcut, ţinându-se cont şi de cele dezbătute în cadrul întâlnirii.
În urma dezbaterilor din cadrul întâlnirii menţionate, soluţia agreată de participanţi a fostnuanţată în funcţie de calitatea persoanei care solicită partajul în cadrul contestaţiei la executare,după cum urmează:
dacă partajul bunurilor comune este solicitat, în cadrul contestaţiei la executare, de cătreunul dintre coproprietari, care nu este debitorul personal al creditorului din raportul obligaţionalcare a generat executarea silită (cererea introductivă având două capete - contestaţie la executareşi partaj), din moment ce efectele partajului se produc în patrimoniul propriu, în unanimitate, a fostagreată opinia 1.N.M., în sensul timbrării distincte a fiecărui capăt de cerere, potrivit art. 10 alin. (2)din O.U.G. nr. 80/2013 şi, respectiv, art. 5 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ;dacă partajul bunurilor comune este cerut, pe calea cererii reconvenţionale, în cadrul procesuluiavând ca obiect contestaţie la executare, de către creditorul din raportul juridic obligaţional care agenerat executarea silită, din moment ce efectele partajului nu se produc în patrimoniul său, acestaurmărind doar realizarea creanţei proprii, în majoritate, participanţii au agreat soluţia conformcăreia aceasta constituie o cerere formulată în cadrul procedurii de executare silită, care se impunea fi timbrată conform art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, la valoarea creanţei sau, după caz, apărţii din creanţă a cărei satisfacere este urmărită prin demersul judiciar.
În cadrul acestui punct de vedere, a fost exprimată şi opinia minoritară, în sensul că, înacest caz, cererea de partaj urmează să fie timbrată conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
În argumentarea soluţiei menţionate, s-a reţinut că obligarea creditorului să timbreze la valoareamasei partajabile ar reprezenta o sarcină disproporţionată raportat la valoarea creanţei urmărite,cu posibile consecinţe în planul nesocotirii dreptului de acces la instanţă.
