o.u.G. NR. 80/2013
Art. 5 125
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că, până la finalizarea lichidării, comunitateasubzistă atât în privinţa bunurilor, cât şi în privinţa obligaţiilor.
În conformitate cu art. 357 alin. (1) şi (2) C. civ., în cadrul lichidării comunităţii,fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilorcomune şi la regularizarea datoriilor; în acest scop, se determină mai întâi cota-parte cerevine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şila îndeplinirea obligaţiilor comune; până la proba contrară, se prezumă că soţii au avuto contribuţie egală.
În primul rând, se impune precizarea faptului că regularizarea datoriilor comunedintre soţi nu se include în noţiunea de partaj, întrucât partajul vizează sistarea stării decoproprietate asupra bunurilor comune, aspect ce rezultă din art. 669 C. civ., potrivit căruiaîncetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, cât şi din întreaga reglementarea acestei instituţii juridice. Ca atare, numai bunurile asupra cărora părţile au un drept decoproprietate (sau de folosinţă, în ipoteza „partajului" de folosinţă) pot constitui obiectal partajului, nicidecum creanţele sau datoriile.
Datoriile comune nu pot fi împărţite între soţii debitori pe calea partajului judiciar,cu atât mai mult cu cât, suplimentar argumentului specificat anterior, nu este posibilă
modificarea raportului juridic obligaţional dintre soţii debitori şi terţul creditor, prinintermediul unei hotărâri judecătoreşti (un dispozitiv formulat în sensul „atribuie pârâtuluiobligaţia de plată a ratelor de credit..." nu îşi găseşte fundamentul în dispoziţiile de dreptsubstanţial şi de drept procesual incidente, nefiind aplicabile regulile partajului judiciar).
Astfel, calea judiciară nu este prevăzută de lege ca excepţie de la principiul relativităţiiefectelor actelor juridice reglementat de art. 1.280 C. civ.111
Părţile (soţii debitori şi terţul creditor) au posibilitatea de a încheia o preluare dedatorie în sensul art. 1.599 lit. a) C. civ.121, cu respectarea condiţiilor prescrise pentru aceasta.
De asemenea, instanţa are dreptul să ia act de o tranzacţie încheiată între soţi şi terţ
cu privire la reglementarea regimului datoriilor dintre aceştia, contract judiciar ce cuprindeo preluare de datorie în sensul art. 1.599 lit. a) C. civ. Totodată, instanţa are dreptul să iaact de învoiala părţilor cu privire la su portarea între aceştia a datoriilor comune, fără catranzacţia respectivă, dacă nu este însuşită şi de către terţul creditor, să producă efecteşi faţă de acesta, graţie relativităţii efectelor sale.
În consecinţă, sistarea stării de coproprietate asupra bunurilor comune nu afectează
natura comună a datoriilor, care urmează a-şi păstra acest caracter.
Un soţ nu are dreptul să promoveze, în contradictoriu cu celălalt soţ, o cerere înjustiţie având ca obiect divizarea datoriei comune contractate în raport cu un terţ creditor(de exemplu, solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la suportarea integrală sauparţială a plăţii ratelor izvorâte dintr-un contract de credit încheiat cu o bancă, în condiţiileîn care, potrivit clauzelor contractuale, ambii soţi sunt codebitori solidari).
Instanţa nu poate modifica clauzele contractului intervenit între soţi şi terţul creditor,întrucât o atare modificare ar echivala cu o nesocotire a principiului forţei obligatorii111 Potrivit art. 1.280 C. civ., contractul produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu sePrevede altfel.
121 Conform art. 1.599 lit. a) C. civ., obligaţia de a plăti o sumă de bani ori de a executa o altă
Prestaţie poate fi transmisă de debitor unei alte persoane printr-un contract încheiat între debitoruliniţial şi noul debitor, sub rezerva dispoziţiilor art. 1.605 din cod, care prevede că preluarea datorieiconvenită cu debitorul îşi va produce efectele numai dacă creditorul îşi dă acordul.
126
Art. 5
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
prevăzut de art. 1.270 alin. (1) C. civ., în condiţiile în care nu există o autorizare legală
în acest sens, raportat la alin. (2) al aceluiaşi articol'11• În consecinţă, această cerere arecaracter inadmisibil.
În măsura în care totuşi reclamantul a promovat o astfel de cerere, din moment cetimbrarea este o chestiune ce primează în analiză admisibilităţii, apreciem că instanţa vastabili o taxă judiciară de timbru potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, prin raportarela valoarea pe care o pretinde reclamantul de la pârâtă (de exemplu, dacă reclamantuldoreşte obligarea pârâtei la su portarea integrală a ratei de credit, iar nu doar a 50% câti-ar reveni, valoarea taxabilă se va stabili la 50% din valoarea rămasă de restituit din sumaacordată prin contractul de credit).
În al doilea rând, prin regularizarea datoriilor, Codul civil a avut în vedere stabilireacotei-părţi ce revine fiecăruia dintre soţi, exclusiv în raporturile dintre aceştia, cu privirela suportarea datoriilor comune. Cererea în regularizarea datoriilor poate fi concepută
