(2)
În cazul în care izvorul proprietăţii în devălmăşie este un act juridic, dispoziţiile privitoarela regimul comunităţii legale se aplică în mod corespunzător.
o.u.G. NR. 80/2013
Art. 5
123
pârâtul l-ar realiza, direct sau indirect, prin hotărârea judecătorească, în eventualitateaadmiterii acestei cereri.
6.8. Cererea de partaj al bunurilor comune dobândite în timpul căsătorieiCererea de partaj al bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei se timbrează
potrivit art. 5 alin. (1) lit. f) din ordonanţă.
În primul rând, după cum arătat anterior111, reclamantul, pentru a obţine partajulbunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, are obligaţia formulării unui capăt decerere suplimentar având ca obiect stabilirea cotei-părţi ce revine fiecărui soţ, pe bazacontribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilorcomune.
Astfel, potrivit art. 357 alin. (2) teza I C. civ., în acest scop [cel al partajării bunurilorcomune şi al regularizării datoriilor-n.n.], se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecăruisoţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinireaobligaţiilor comune. Din acest text legal rezultă că instanţei îi revine atribuţia stabiliriicotelor-părţi în discuţie în urma probatoriului administrat în proces.
Acest capăt de cerere se impune a fi formulat, indiferent dacă reclamantul seprevalează sau nu de prezumţia legală a egalităţii cotelor din dreptul de proprietate asuprabunurilor supuse partajării, prevăzută de art. 357 alin. (2) teza a li-a C. civ.
Această prezumţie legală constituie un mijloc de probă în dovedirea capătului decerere în discuţie. În acest caz, nu ne aflăm într-o ipoteză în care cotele-părţi sunt constatateprin efectul legii, ci stabilirea lor constituie atribuţia instanţei, care poate apela, dacă estecazul, la prezumţia legală menţionată.
Acest capăt de cerere se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 100 de lei (SO
de lei x 2 coproprietari soţi), potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din ordonanţă.
De asemenea, reclamantul, pentru a obţine partajul bunurilor comune dobânditeîn timpul căsătoriei, are obligaţia formulării şi a unui alt capăt de cerere suplimentar avândca obiect stabilirea bunurilor supuse împărţelii, în ipoteza în care din dovada coproprietăţiinu rezultă că bunul a fost dobândit de către ambii soţi (de exemplu, cazul în care doarunul dintre soţi figurează în calitate de cumpărător al bunului în cuprinsul unui contractde vânzare).
Potrivit art. 339 C. civ., bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legalede oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie alesoţilor. Această prezumţie legală constituie un mijloc de probă în dovedirea capătului decerere în discuţie. În acest caz, nu ne aflăm într-o ipoteză în care bunurile dobândite doarde unul dintre soţi sunt constatate de drept ca fiind bunuri comune, ci stabilirea lor, caatare, constituie atribuţia instanţei, care poate apela, dacă este cazul, la prezumţia legală
menţionată sau, dimpotrivă, poate statua că bunurile respective sunt proprii.
Acest capăt de cerere se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 3% din valoareabunurilor supuse împărţelii, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din ordonanţă.
1 1 A se vedea, în acest sens, punctul 6.7. din secţiunea §6 a comentariului aferent art. 5 dinordonanţă.
