182 Art. 9
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
În ipoteza în care repunerea în termen operează de drept nu se datorează taxă
judiciară de timbru, întrucât, în acest caz, pentru producerea efectului repunerii în termen,nu este necesară formularea unei cereri de către partea interesată, instanţa urmând să iaîn considerare din oficiu acest efect la momentul analizării termenului respectiv.
Un astfel de caz este cel prevăzut, de pildă, de art. 457 alin. (2) teza a li-a C. proc. civ.,potrivit căruia indicarea în mod greşit de către instanţă a termenului pentru exercitareacăii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate curespectarea indicaţiei greşite a instanţei.
§5. Cererea de perimare
Cererea de perimare este supusă unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 20
de lei. Ipoteza vizată de legiuitor este aceea a formulării de către partea interesată a uneicereri de constatare a operării de drept a perimării; astfel, potrivit art. 420 alin. (1) teza IC. proc. civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate.
De exemplu, într-un proces suspendat, în cadrul căruia au fost formulate şi cereriincidentale, suspendarea operând în bloc cu privire la toate cererile formulate, reclamantular putea justifica un interes în formularea unei cereri în constatarea perimării, întrucâtperimarea ar opera în privinţa tuturor cererilor formulate în proces, iar nu numai în ceeace priveşte cererea sa de chemare în judecată.
În situaţia în care perimarea se constată ca urmare a admiterii excepţiei procesualea perimării, invocată din oficiu sau de către partea interesată, art. 9 lit. d) din ordonanţă
nu este aplicabil, excepţiile procesuale nefiind supuse timbrării.
În acelaşi context, este de menţionat faptul că nu este supusă timbrării cerereade „repunere pe rol a cauzei", formulată de către partea interesată, în vederea discutăriiexcepţiei perimării, invocată de către aceasta; astfel, cererea indicată nu constituie o cererede redeschidere a judecăţii, ci doar o solicitare de fixare a unui termen la care instanţasă pună în discuţie excepţia perimării şi să o soluţioneze, sancţiunea perimării operânddeja de drept [art. 416 alin. (1) C. proc. civ.111].
Un argument suplimentar în sprijinul acestei soluţii este acela că, în ipoteza în careinstanţa, la termenul fixat, pronunţă o soluţie de respingere a excepţiei perimării, procesulnu va fi reluat, ci va continua să rămână în nelucrare.
vizând drepturile sau obligaţiile de asigurări sociale, dar şi toate actele procedurale în legătură cuprocesele având un atare obiect, în categoria cărora se includ şi cererile de repunere în termen.
Potrivit art. 167 din Legea nr. 360/2023, această lege va intra în vigoare la data de 1 septembrie2024, cu excepţia art. 46 alin. (2), art. 84 alin. (6), art. 127, art. 168 alin. (2) şi art. 169, care au intratîn vigoare la data de 1 ianuarie 2024.
Art. 132 din Legea nr. 360/2023 a preluat în formă identică actualul art. 157 din Legeanr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit căruia cererile în faţa oricăror organesau instanţe, precum şi toate actele procedurale în legătură cu litigiile, având ca obiect drepturi sauobligaţii de asigurări sociale, sunt scutite de taxă de timbru.
1 1 Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie,apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiarîmpotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
o.u.G. NR. 80/2013
Art. 9
183
Perimarea executării silite, instituţie reglementată de art. 697-698 C. proc. civ., nueste vizată de art. 9 lit. d) din ordonanţă111• Aceasta constituie cauza juridică a contestaţieila executare având ca obiect anularea actelor de executare săvârşite ulterior operării dedrept a acestei sancţiuni sau, după caz, a cererii în constatarea inexistenţei dreptuluicreditorului de a continua executarea silită.
§6. Cererea de reexaminare împotriva încheierii prin care au fost stabiliteamenzile judiciare şi despăgubirile potrivit art. 190 C. proc. civ.
Potrivit art. 190 C. proc. civ., abaterea săvârşită, amenda şi despăgubirea se stabilescde către instanţa în faţa căreia s-a săvârşit fapta sau, după caz, de către preşedintele instanţeide executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fostluată în lipsa acestuia; atunci când obligaţia încălcată incumbă unei autorităţi sau instituţiipublice sau oricărei alte persoane juridice, amenda şi despăgubirile pentru fapta ilicită
vor fi stabilite în sarcina acesteia; atunci când fapta constă în formularea unei cereri curea-credinţă, amenda şi despăgubirea pot fi stabilite fie de instanţa în faţa căreia cerereaa fost formulată, fie de către instanţa care a soluţionat-o, atunci când acestea sunt diferite.
În conformitate cu art. 191 alin. (1) C. proc. civ., împotriva încheierii prevăzute laart. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare,solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducereaacesteia.
