208 Art. IO
TAXELE JUDICIARE D E TIMBRU
se limitează numai la contestaţiile la executare care privesc o executare silită indirectă111,neputând fi extins şi la cele care privesc o executare silită directă121•
imobiliară, sau, după caz, o urmărire silită a fructelor şi veniturilor unui imobil ori urmărirea silită afructelor şi veniturilor. În cazul executării silite a obligaţiilor de a face sau a nu face, având în vederecă astfel de executări nu presupun o urmărire silită, dispoziţiile art. 10 din O.U.G. nr. 80/2013 nuvor fi incidente. Totuşi, având în vedere că nu există nicio normă specială care să prevadă un caz descutire în asemenea situaţii, şi cum regula generală înscrisă în art. 1 din acelaşi act normativ este că
cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxei judiciare de timbru, considerăm, alăturide alţi autori (D.C. TUDORACHE, Contestaţia la executare, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011,p. 57-58), că astfel de contestaţii la executare vor fi timbrate cu 20 lei, conform art. 27 din O.U.G.
nr. 80/2013. Vor intra în această categorie contestaţiile la executarea silită formulate în cadrul unorexecutări silite ce privesc predarea unui bun mobil sau imobil, executarea unei obligaţii de a facesau a nu face, executarea unor dispoziţii din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti privitoare la minori.
În literatura de specialitate, s-a arătat pe bună dreptate că, în asemenea situaţii, executarea silită
se face asupra persoanei debitorului, iar nu asupra bunurilor sale [E. OPRINA, I. GÂRBULEŢ, Tratat
teoretic şi practic de executare silită. Voi. I. Teoria generală şi procedurile execuţionale (conform
noului Cod de procedură civilă şi noului Cod civil), Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 619)".
Ne însuşim acest punct de vedere cu referire la domeniul de aplicare al art. 10 alin. (2) tezele Işi a l i-a din ordonanţă, ca fiind limitat exclusiv la timbrarea contestaţiei la executare care priveşteo executare silită indirectă. Considerăm însă că art. 10 alin. (2) teza a III-a, iar nu art. 27 din acelaşiact normativ, este incident în cazul timbrării contestaţiei la executare care priveşte o executare silită
directă, în considerarea caracterului special al primului text legal.
Pentru o opinie diferită, a se vedea R. DAN, în T.C. BRICIU (coord.), op. cit., p. 177-178. Autoarea aarătat următoarele: ,,Din analiza textului art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, observăm că legiuitoruls-a raportat, în stabilirea valorii la care se calculează taxa judiciară, la diferitele modalităţi de executaresilită reglementate de Codul de procedură civilă, în principal, la executarea directă mobiliară/imobiliară,stabilind că taxa judiciară va fi calculată prin raportare la valoarea bunurilor urmărite (presupunând că
suntem în ipoteza unei executări silite directe mobiliare/imobiliare), atunci când aceasta este mai maredecât valoarea debitului urmărit. Nu credem că formularea găsită de legiuitor este cea mai fericită, dar,în esenţă, trebuie să reţinem că, în primul rând, valoarea la care se va calcula taxa judiciară de timbrueste valoarea debitului urmărit şi, doar în situaţia unei contestaţii împotriva unei executări/formede executare silită mobiliară/imobiliară directă, taxa va fi raportată la valoarea bunurilor contestate,dacă acestea au o valoare cumulată mai mare decât valoarea debitului urmărit".
A se vedea, pentru un punct de vedere diferit în raport de această ultimă opinie, pe care ni-lînsuşim în totalitate, T.C. BRICIU, Nota coordonatorului, în T.C. BRICIU (coord.), op. cit., p. 178, în cares-au arătat următoarele: ,, ( ... ) apreciem că atât noţiunea de «debit urmărit», cât şi cea de «bunuria căror urmărire se contestă» exclud formele de executare directă (acestea nu presupun urmărireaunui debit). Credem că, în realitate, ambele ipoteze se referă numai la formele de urmărire silită
(urmărirea mobiliară/imobiliară, poprirea etc.), iar nu şi la executarea directă. Ar părea că executăriidirecte îi rămâne numai varianta de a fi considerată neevaluabilă în bani [aspect în cele din urmă deînţeles, deoarece soluţia legislativă, provenind din Legea nr. 146/1997, este cu mult anterioară (re)definirii noţiunii de «obiect evaluabil în bani» ca urmare a Deciziei nr. 32/2008 a ICCJ]. De altfel,în doctrină s-a reţinut că intră în această categorie contestaţia la executare împotriva punerii înexecutare a hotărârii de evacuare a debitorului (G.CR. FRENŢIU, Taxele judiciare de timbru şi ajutorul
public judiciar în procesul civil, p. 121)".
111 Prin raportare la art. 624 pct. 1 C. proc. civ., executarea silită indirectă implică urmărireabunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau aparţinând terţilor ţinuţi să răspundă, în condiţiilelegii, pentru obligaţiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor [urmărirea mobiliară, incluzândşi poprirea, şi urmărirea fructelor şi a veniturilor imobilelor, precum şi urmărirea imobiliară - n.n.].
121 De asemenea, prin raportare la art. 624 pct. 2 şi 3 C. proc. civ., executarea silită directă
implică predarea către creditor a bunurilor, prevăzute în titlul executoriu, ce sunt deţinute fără drept
