o.u.G. NR. 80/2013
Art. IO 209
În ceea ce priveşte timbrarea contestaţiilor la executare care vizează o executaresilită directă, apreciem că este incident art. 10 alin. (2) teza a III-a din ordonanţă, acesteafiind supuse timbrării cu o taxă judiciară în cuantum de 100 de lei.
În cazul analizat, nu este aplicabil art. 27 din ordonanţă, din moment ce acestareglementează timbrarea cererilor al căror obiect este neevaluabil în bani; în cazul art. 10
alin. (2) teza a III-a din ordonanţă, ceea ce nu este evaluabil în bani este obiectul executăriisilite. S-ar putea afirma că executarea silită directă în modalitatea predării bunurilor nueste evaluabilă în bani, întrucât, din moment ce bunurile, în acest caz, aparţin creditorului,fiind doar deţinute de debitor fără drept (art. 624 pct. 2 C. proc. civ.), executarea silită
priveşte, în realitate, conduita debitorului. De asemenea, în cazul executării silite a altorobligaţii de a face şi al executării silite a obligaţiilor de a nu face, aceasta priveşte conduitadebitorului.
În al patrulea rând, tot în ceea ce priveşte contestaţiile la executare în ipoteza încare obiectul executării silite contestate este evaluabil în bani, în conformitate cu art. 10
alin. (2) teza I din ordonanţă, taxa judiciară de timbru aferentă acestora se calculează
potrivit art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ prin raportare la:valoarea debitului urmărit, dacă aceasta este mai mică decât valoarea bunurilorurmărite;
valoarea bunurilor urmărite, dacă aceasta este mai mică decât valoarea debituluiurmărit.
În ambele cazuri, taxa judiciară de timbru nu poate depăşi suma de 1.000 de lei,potrivit art. 10 alin. (2) teza a li-a din ordonanţă.
În legătură cu acest aspect, în practica judiciară s-a ivit problema modalităţii destabilire a taxei judiciare de timbru în cazul contestaţiei la executare, atunci când prinintermediul acesteia se contestă numai o parte a debitului care face obiectul executăriisilite11l. „Apreciem că, atunci când executarea silită este una indirectă, ceea ce presupunerecuperarea unui debit, iar contestaţia la executare are în vedere urmărirea silită declanşată
asupra unui bun pentru recuperarea debitului respectiv, taxa judiciară de timbru aferentă
acesteia, dacă debitorul contestă doar o parte din debitul pentru care se procedează laurmărirea silită a bunului respectiv, se va calcula la acea valoare, dacă aceasta reprezintă ceamai mică sumă dintre valoarea bunului urmărit şi valoarea debitului contestat. Dispoziţiilelegale [art. 10 alin. (2) teza a li-a din 0.U.G. nr. 80/2013) privind plafonul maxim al taxeijudiciare de timbru, şi anume cel de 1.000 de lei, rămân, desigur, aplicabile.
Este adevărat că in terminis dispoziţia primei teze a art. 10 alin. (2) din ordonanţă arpermite alegerea, ca bază pentru timbrare, a valorii debitului numai când debitul urmărit -
de debitor [predarea silită a bunurilor mobile şi predarea silită a bunurilor imobile - n.n.], precumşi alte măsuri prevăzute de lege [executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de anu face - n.n.].
111 Această problemă a făcut obiect de dezbatere în cadrul Întâlnirii preşedinţilor secţiilor civileale curţilor de apel - Curtea de Apel Cluj, 13-14 octombrie 2016; minuta întâlnirii se găseşte pesite-ul www.inm-lex.ro; punctul de vedere al Institutului Naţional al Magistraturii a fost redactatde B. DUMITRACHE şi este expus în cadrul prezentei lucrări; participanţii la întâlnire şi-au însuşit, înunanimitate, soluţia expusă în punctul de vedere al I.N.M.
210
Art. IO
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
formulare care pare să trimită la cuantumul total al creanţei puse în executare, adică
inclusiv partea de creanţă necontestată de către debitor - ar fi mai mic decât valoareabunului urmărit.
Este la fel de adevărat că, în principiu, normele în materie fiscală sunt de strictă
interpretare, dar acest principiu nu trebuie să înfrângă raţiunea care conduce la edictareadispoziţiilor care obligă particularii să plătească serviciul unei bune administrări a justiţiei.
Criteriul interesului economic, aplicabil cererilor evaluabile în bani, cărora contestaţiala executare propriu-zisă li se subsumează, este cel care impune soluţia la care aderăm,adică aceea de a permite, atunci când partea de debit contestată este mai mică decâtvaloarea bunului supus urmăririi, ca timbrarea procentuală să se aplice la această parte,chiar dacă, unită cu partea necontestată, ar trece de valoarea bunului supus urmăririi.
Faptul că legiuitorul a fost preocupat să creeze un regim favorabil contestataruluieste dovedit chiar de dispoziţia legală examinată, din moment ce îi permite acestuia să
aleagă o valoare mai mică, aceea a debitului total urmărit, deşi bunul supus urmăririi,bun pe care, prin admiterea contestaţiei la executare, debitorul l-ar salva de la valorificaresilită, ar avea o valoare mai mare".
Suplimentar acestor argumente se adaugă şi un argument de text, şi anume referireadin finalul art. 10 alin. (2) teza a li-a din ordonanţă la „valoarea contestată"111•
Această soluţie se aplică, în opinia noastră, şi modalităţii de stabilire a taxei judiciarede timbru în cazul contestaţiei la executare, atunci când prin intermediul acesteia secontestă numai o parte din bunurile urmărite care fac obiectul executării silite.
Prin urmare, valoarea debitului în raport de care se impune a fi stabilită taxa judiciară
