o.u.G. NR. 80/2013
Art. 10
217
la valoarea folosului patrimonial pe care l-ar obţine contestatorul, direct sau indirect, îneventualitatea admiterii contestaţiei la executare.
Totodată, este de remarcat faptul că art. 10 alin. (3) din ordonanţă face referirenumai la art. 713 alin. (2) C. proc. civ., iar nu şi la alin. (5) al aceluiaşi articol, potrivit căruia,în cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunuluiimobil sau mobil, contestaţia la executare poate fi introdusă şi de o terţă persoană, însă
numai dacă aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire labunul respectiv11l.
În acest caz, apreciem că taxa judiciară de timbru se stabileşte potrivit art. 10
alin. (2) teza I din ordonanţă la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă de cătreterţul ce reclamă, în motivarea contestaţiei la executare, dreptul său real asupra bunurilorrespective. Nu este însă incidentă teza referitoare la valoarea debitului urmărit, întrucâtterţul nu are calitatea de debitor sau de creditor în raportul juridic execuţional.
§4. Cererea de întoarcere a executării
Art. 723 C. proc. civ., având denumirea marginală „Dreptul la întoarcerea executării",are următorul conţinut:
(1)
În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită,cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioareacesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
(2)
Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit, fără
însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terţii de bună-credinţă.
(3)
În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile,întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate dinvânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când se aplică art. 777.
Potrivit art. 10 alin. (4) din ordonanţă, cererile de întoarcere a executării silite setimbrează cu o taxă judiciară în cuantum de:
50 de lei, dacă valoarea cererii este de până la 5.000 de lei inclusiv;300 de lei, dacă valoarea cererii depăşeşte 5.000 de lei.
În primul rând, denumirea corectă a instituţiei juridice vizate de art. 10 alin. (4) dinordonanţă este „întoarcerea executării" (art. 723-726 C. proc. civ.), iar nu „întoarcereaexecutării silite". Astfel, instituţia întoarcerii executării priveşte restituirea atât a uneiplăţi silite efectuate prin una dintre modalităţile de executare silită prevăzute de lege,cât şi a unei plăţi voluntare efectuate după începerea executării silite12l. Această instituţie111 A se vedea T.C. BRICIU, op. cit., www.juridice.ro. Autorul a arătat următoarele: ,,De remarcatcă opţiunea legiuitorului pentru timbrarea la valoare nu s-a extins şi la contestaţiile făcute de un terţ,care invocă un drept real asupra bunurilor u rmărite, cu toate că şi în aceste cazuri se pune în discuţiefondul unui drept, fiind recunoscut că aceste contestaţii la executare, sub aspectul problematiciijuridice pe care o presupun, sunt veritabile acţiuni în revendicare. S-ar părea că legiuitorul s-a opritla soluţia timbrajului în cotă procentuală raportată la valoarea obiectului (neplafonată) numai atuncicând fondul pus în discuţie este legat de titlul executoriu, iar nu şi de dreptul asupra bunurilor supuseexecutării".
121 Pentru o analiză detaliată a subiectului în discuţie, a se vedea 8. DUMITRACHE, D.N. THEOHARI,
Calificarea cererii de restituire a unei plăţi efectuate voluntar în temeiul unui titlu executoriu
