o.u.G. NR. 80/2013
Art. IO 221
cu 20 de lei, nu poate fi aplicat, întrucât cererea în discuţie are, fără putinţă de tăgadă,caracter evaluabil, obiectul său vizând obligaţia terţului poprit de a plăti creditorului osumă de bani determinată;
Astfel, din coroborarea prevederilor art. 790 alin. (1) şi (4) şi art. 792 alin. (2) c. proc. civ. rezultă că minuta ce se pronunţă în privinţa cererii de validare a popririi, în ipoteza admiterii sale, ar putea fi redactată în următorii termeni, cu titlu exemplificativ:
,,Admite cererea.
timbrarea, se referă la stabilirea clară a naturii evaluabile sau, dimpotrivă, neevaluabile în bani a cereriide validare a popririi. Astfel, arătam anterior că un argument care, sub imperiul Legii nr. 146/1997,justifica orientarea instanţelor în sensul că validarea popririi prezenta caracter neevaluabil în baniera acela că art. 3 lit. s) din acelaşi act normativ se referea la cererea de înfiinţare a popririi ca fiinduna neevaluabilă în bani, cea de validare trebuind să prezinte un caracter similar, or, un asemeneatext (privind cererea de înfiinţare a popririi) nu se mai regăseşte în cuprinsul O.U.G. nr. 80/2013.
Pe de altă parte, odată cu adoptarea noului Cod de procedură civilă, ce detaliază materia, nu estede exclus ca rezolvarea problemei de faţă să decurgă din examinarea unora dintre textele relevanteale sale, cum este şi dispoziţia art. 791 alin. (1) [în prezent, art. 792 alin. (1) - n.n.], ce prevede că
«hotărârea de validare a popririi rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanţă şi constituietitlu executoriu împotriva terţului poprit, până la concurenţa sumelor pentru care s-a făcut validarea»
( ... ). Aşadar, de această dată, în mod expres, legiuitorul conferă caracterul unei veritabile cesiuni decreanţă hotărârii de validare a popririi, creditorul popritor devenind titularul dreptului patrimonialal debitorului poprit faţă de terţul poprit, în urma acestui transfer realizat pe calea unei cesiuniforţate de creanţă, creditorul popritor devenind şi creditorul terţului poprit, hotărârea pronunţată
constituind titlu executoriu împotriva terţului poprit, după cum se exprimă art. 791 alin. (1) tezafinală C. proc. civ. [în prezent, art. 792 alin. (1) - n.n.]. Sintetizând, odată promovată cererea devalidare a popririi şi litigiul astfel declanşat fiind tranşat în favoarea sa, creditorul popritor apareca fiind titularul unui drept de creanţă care, până la rămânerea definitivă a hotărârii de validare,aparţinuse debitorului său, aceasta tocmai în baza şi ca efect al hotărârii pronunţate de instanţajudecătorească, hotărâre ce prezintă, aşadar, caracter constitutiv de drepturi.
În acest context, înclinăm să credem că, faţă de stabilirea explicită de către legiuitor aconsecinţelor pe care le produce hotărârea de validare a popririi, respectiv cesiunea de creanţă, nuam mai putea considera că cererea de validare are o natură nepatrimonială, caracterul neevaluabilîn bani alegat sub imperiul Legii nr. 146/1997 fiind contrazis chiar prin reglementarea de cătrelegiuitor, în cuprinsul art. 791 alin. (1) C. proc. civ. [în prezent, art. 792 alin. (1) - n.n.], a efectuluihotărârii definitive de validare.
De altfel, la o primă vedere, situaţia pare a fi similară, cel puţin din perspectiva consecinţelorprivind creditorul, cu ipoteza în care nerespectându-se obligaţiile decurgând dintr-o promisiunesinalagmatică de vânzare relativă la un imobil de către promitentul-vânzător, promitentul-cumpărătorsolicită şi obţine pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic de vânzare, prinmijlocirea căreia operează în mod efectiv transferul dreptului de proprietate de la promitentul-vânzătorcătre promitentul-cumpărător, or, raportat la cererea privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină
loc de contract autentic de înstrăinare taxa judiciară de timbru era întotdeauna stabilită în funcţiede valoarea bunului ce făcuse obiectul promisiunii.
Concluzionând, faţă de aspectele anterioare, apreciem că cererea de validare a popririi poatefi calificată ca fiind evaluabilă în bani şi, prin urmare, taxa judiciară de timbru ar trebui stabilită
după valoare, potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Totuşi, chiar după intrarea în vigoare anoului Cod de procedură civilă, s-a exprimat opinia în sensul că cererea de validare a popririi estesupusă unei taxe judiciare de timbru într-un cuantum fix, fără a se face alte precizări sau discuţiicu privire la natura sa evaluabilă sau neevaluabilă în bani, din modalitatea în care se formulează
soluţia neputându-se trage decât concluzia că cererea de validare a popririi ar prezenta caracternepatrimonial, fiind aşadar supusă taxei judiciare de timbru fixe la care se făcea referire".
