Dacă părţile nu depun la dosar dovezile achitării acestor taxe judiciare de timbrusuplimentare, pentru a ne menţine consecvenţa în raport de opinia însuşită anterior,apreciem că, şi în acest caz, instanţa va admite excepţiile insuficientei timbrări a cereriiprincipale şi a cererii reconvenţionale astfel cum acestea au fost modificate şi, pe cale deconsecinţă, le va anula ca insuficient timbrater1I•
În schimb, dacă doar reclamantul a depus la dosar dovada achitării acestei taxejudiciare de timbru suplimentare, instanţa va admite cererea principală astfel cum afost modificată şi va pronunţa divorţul fără a mai cerceta temeinicia motivelor de divorţ
inserate în cererea legal timbrată şi fără a face menţiune despre culpa pentru desfacereajudiciare şi formarea profesională continuă, 13-14 decembrie 2013, www.inm-lex.ro; în cuprinsulminutei, argumentul adus în sprijinul opiniei reţinute este incidenţa art. 36 din O.U.G. nr. 80/2013.
În opinia noastră, art. 36 din O.U.G. nr. 80/2013 nu este aplicabil problemei analizate,întrucât acest text legal reglementează ipoteza cererii adiţionale prevăzute de art. 204 alin. (2)pct. 2 C. proc. civ. în varianta majorării cuantumului obiectului cererii iniţiale; astfel, art. 36 îndiscuţie face referire, în cuprinsul său, la elemente care determină o valoare mai mare a obiectuluiiniţial al cererii; în schimb, cererea de divorţ are caracter nepatrimonial, neputându-se concepe omajorare a valorii obiectului său.
Considerăm că această opinie ar putea fi argumentată mai bine în sensul echivalării faptuluineachitării taxei judiciare de timbru suplimentare de către reclamant cu o retragere a acorduluiexprimat potrivit art. 932 alin. (1) C. proc. civ., caz în care ar deveni incident alin. (3) al aceluiaşiarticol; acest din urmă text legal prevede că, dacă reclamantul nu este de acord cu pronunţareadivorţului în condiţiile alin. (1), cererea va fi soluţionată potrivit art. 934 [divorţ din culpa soţilor n.n.].
111 Pentru o opinie diferită, a se vedea R. DAN, în T.C. BRICIU (coord.), op. cit., p. 267-268. Autoareaa arătat următoarele: ,,Apreciem că, într-o astfel de situaţie, nu se impune suplimentarea taxei,deoarece, reunite, cele două taxe de 100 lei deja achitate acoperă taxa judiciară necesară divorţuluiprin acord. O opinie în sens contrar ar da dovadă de un excesiv formalism, dată fiind situaţia expusă,având în vedere că serviciul prestat de către judecător va fi raportat exclusiv la cererea de divorţ
prin acord".
În opinia noastră, fiecare dintre cele două taxe judiciare de timbru achitate iniţial areindividualitatea ei proprie, în sensul că este aferentă numai unei singure cereri, respectiv cereriiprincipale sau, după caz, cererii reconvenţionale, ambele în formă nemodificată. Nu se poate consideracă, ulterior exprimării acordului prevăzut de art. 932 alin. (1) C. proc. civ., taxa judiciară de timbruaferentă, de exemplu, cererii principale în formă nemodificată, plătită de reclamant, devine aferentă
cererii reconvenţionale astfel cum a fost modificată.
270 Art. 15
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
căsătoriei, potrivit art. 932 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce priveşte cererea reconvenţională,instanţa va admite excepţia insuficientei timbrări a acesteia şi, pe cale de consecinţă, ova respinge ca insuficient timbrată. Aceste soluţii sunt aplicabile în mod corespunzător şiatunci când pârâtul este partea care a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare detimbru suplimentare.
1.1.2. Divorţul din motive de sănătate
Cererea de divorţ introdusă de soţul a cărui stare de sănătate face imposibilă
continuarea căsătoriei se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 50 de lei, potrivitart. 15 lit. c) din ordonanţă.
Potrivit art. 933 C. proc. civ., când divorţul este cerut pentru că starea sănătăţii unuiadintre soţi face imposibilă continuarea căsătoriei, instanţa va administra probe privindexistenţa bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav şi va pronunţa divorţul, potrivit Coduluicivil, fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.
De asemenea, art. 381 C. civ. prevede că, în cazul prevăzut la art. 373 lit. d) dinacelaşi cod, desfacerea căsătoriei se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.
1.2. Divorţul din culpa soţilor
În noţiunea de „divorţ din culpa soţilor" se includ divorţul cauzat de anumite motivetemeinice care au determinat vătămarea gravă a raporturilor dintre soţi şi imposibilitateacontinuării căsătoriei (divorţul din culpă în destrămarea căsătoriei) [art. 373 lit. b) C. civ.],precum şi divorţul la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat celpuţin 2 ani (divorţul pentru separarea în fapt îndelungată) [art. 373 lit. c) C. civ.].
1.2.1. Divorţul din culpă în destrămarea căsătoriei
Cererea de divorţ din culpă în destrămarea căsătoriei, independent dacă culpa estecomună sau exclusivă, se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 100 de lei, potrivitart. 15 lit. b) din ordonanţă.
Potrivit art. 379 alin. (1) C. civ., în cazul prevăzut la art. 373 lit. b) din acelaşi cod,divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămareacăsătoriei; cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soţi,instanţa poate pronunţa divorţul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre eia făcut cerere de divorţ; dacă culpa aparţine în totalitate reclamantului, sunt aplicabileprevederile art. 388 C. civ.
În conformitate cu acest din urmă text legal, distinct de dreptul la prestaţiacompensatorie prevăzut la art. 390 C. civ., soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prindesfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească; instanţa de tutelă
soluţionează cererea prin hotărârea de divorţ.
