Art. 934 C. proc. civ. are următorul conţinut:
(1)
Instanţa va pronunţa divorţul din culpa soţului pârât atunci când, din cauza unor motivetemeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuareacăsătoriei nu mai este posibilă.
(2)
Instanţa poate să pronunţe divorţul din culpa ambilor soţi, chiar atunci când numaiunul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovaţide destrămarea căsătoriei.
o.u.G. NR. 80/2013
Art. 15
271
(3)
Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională, iar din dovezile administraterezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia vafi respinsă ca neîntemeiată, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzutela art. 935 privind pronunţarea divorţului din culpa exclusivă a reclamantului.
1.2.2. Divorţul pentru separarea în fapt îndelungată
Cererea de divorţ pentru separarea în fapt îndelungată, independent dacă divorţul sepronunţă din culpa exclusivă a soţului reclamant sau fără menţiune despre culpa părţilor, setimbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 100 de lei, potrivit art. 15 lit. b) din ordonanţă.
Potrivit art. 379 alin. (2) C. civ., în ipoteza prevăzută de art. 373 lit. c) din acelaşicod, divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului reclamant, cu excepţia situaţieiîn care pârâtul se declară de acord cu divorţul, când acesta se pronunţă fără a se facemenţiune despre culpa soţilor.
În conformitate cu art. 935 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., când soţii sunt separaţi în faptde cel puţin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorţul, asumându-şi responsabilitateapentru eşecul căsătoriei; în acest caz, instanţa va verifica existenţa şi durata despărţirii înfapt şi va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a reclamantului; dacă soţul pârât se declară
de acord cu divorţul, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 931 din acelaşi cod.
§2. Cererile accesorii şi cererile incidentale formulate în cadrul unui procesde divorţ
Art. 919 C. proc. civ., având denumirea marginală „Cereri accesorii şi incidentale",are următorul conţinut:
(1)
La cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la:
a)
exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştereşi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personalecu acesta;
b)
numele soţilor după divorţ;
c)
locuinţa familiei;
