art. 25 din ordonanţă constituie o normă juridică cu caracter special de strictă
interpretare şi aplicare;
prezenta problemă de practică judiciară priveşte, mai degrabă, caracterul inechitabilal aplicării în ipotezele invocate a art. 23 şi, respectiv, art. 24 din ordonanţă, însă aceastanu poate fi rezolvată decât legislativ.
În parag. 16 din considerentele Deciziei nr. 89/2021111, Curtea Constituţională areţinut următoarele:
„16. Totodată, Curtea a observat că prin critica de neconstituţionalitate este vizată
o omisiune legislativă, respectiv neconstituţionalitatea este dedusă prin necuprindereaîn prevederile criticate a posibilităţii achitării unei taxe fixe (de 50 lei) şi în cazul căii deatac formulate împotriva hotărârii prin care cererea a fost respinsă ca fiind îndreptată
împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În aceste condiţii, excepţiade neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea şiwww.inm-lex.ro; punctul de vedere al Institutului Naţional al Magistraturii a fost redactat deD.N. îHEOHARI şi este expus în cadrul prezentei lucrări; în unanimitate, participanţii şi-au însuşitsoluţia expusă în opinia I.N.M.
111 Publicată în M. Of. nr. 380 din 12 aprilie 2021.
364
Art. Z5
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
completarea dispoziţiilor supuse controlului de constituţionalitate. Or, verificarea omisiuniide reglementare, a caracterului incomplet al reglementării nu intră în atribuţiile CurţiiConstituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47 /1992, se pronunţă
numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a puteamodifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate, în condiţiile încare Parlamentul este, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, unica autoritate legiuitoare aţării (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014)".
Art. 25 din ordonanţă reglementează, în alin. (3), şi timbrarea apelului sau, după
caz, a recursului împotriva considerentelor hotărârii judecătoreşti.
Totodată, art. 25 din ordonanţă nu este incident atunci când calea de atac estescutită de la plata taxelor judiciare de timbru.
§2. Încheierea prin care s-a dispus vânzarea bunurilor în acţiunea de partajArt. 991 C. proc. civ., având denumirea marginală „Vânzarea bunului", are următorulconţinut:
(1)
În cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşiacesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenitecelorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilindtotodată dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială ori de către executoruljudecătoresc.
(2)
Dacă părţile sunt de acord ca vânzarea să se facă prin bună învoială, instanţa vastabili şi termenul la care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni,în afară de cazul în care părţile sunt de acord cu majorarea lui.
(3)
În cazul în care vreuna dintre părţi nu a fost de acord cu vânzarea prin bună învoială
sau dacă această vânzare nu s-a realizat în termenul stabilit potrivit alin. (2), instanţa, prinîncheiere dată cu citarea părţilor, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executoruljudecătoresc.
(4)
Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat numai cu apel, întermen de 15 zile de la pronunţare. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu maipot fi supuse apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului.
Cererea de apel împotriva încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului în partajuljudiciar se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 20 de lei, potrivit art. 25 alin. (1)lit. a) din ordonanţă.
