Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, republicată, prin consumator se înţelegeorice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează
în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale oriliberale.
În accepţiunea Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiateîntre profesionişti şi consumatori, republicată, consumatorul este definit în termeni aproapeidentici, fiind orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii,care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa acestei legi, acţionează în scopuridin afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale
[art. 2 alin. (1)).
Potrivit art. 30 din O.G. nr. 21/1992, republicată, în sensul acestei ordonanţe, asocia
ţiile de consumatori sunt considerate organizaţii neguvernamentale, ca persoane juridice,conform legii, şi care, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scopapărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, îngeneral. Având în vedere definiţia consumatorului specificată mai sus, rezultă că entităţilejuridice, cu excepţia asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, nu beneficiază de scutireade la plata taxei judiciare de timbru în temeiul textului legal în dezbatere.
Căile de atac exercitate de către partea din proces care nu are calitatea de consumatorîmpotriva hotărârii pronunţate în privinţa cererii formulate de către acesta din urmă,dacă nu există un alt temei pentru scutire, sunt supuse plăţii taxei judiciare de timbrupotrivit legii. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unorchestiuni de drept a pronunţat Decizia nr. 55/2017, prin care a stabilit, cu efect obligatoriu,că dispoziţiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 se interpretează în sensul că de scutirea dela plata taxei judiciare de timbru în calea de atac beneficiază numai reclamantul care afost scutit în primă instanţă de obligaţia timbrării.
Împrejurarea că prima instanţă a considerat că reclamantul are calitatea deconsumator, făcând, pe cale de consecinţă, aplicarea art. 29 alin. (1) lit. f) din ordonanţă,nu este de natură să limiteze instanţa de control judiciar în a aprecia că reclamantul nuare o atare calitate şi că se impune ca acesta să achite taxă judiciară de timbru; instanţade control judiciar are dreptul şi obligaţia de a stabili taxa judiciară de timbru potrivit legii,fără a fi ţinută de statuările instanţei a cărei hotărâre o verifică.
b)
cererea să fie formulată împotriva operatorilor economici, indicaţi de către consumator ca fiind cei care i-au prejudiciat drepturile şi interesele legitime;Potrivit art. 2 pct. 3 din O.G. nr. 21/1992, republicată, prin operator economic seînţelege persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionalefabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează
servicii.
412
Art. 29
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
În cadrul noţiunii de operator economic sunt incluşi şi profesioniştii menţionaţi deart. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, republicată, care, în accepţiunea legii, reprezintă
orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră subincidenţa acestei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau deproducţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scopîn numele sau pe seama acesteia.
