„Cu privire la neclaritatea sintagmei «vădit derizorie», Curtea observă că în Ordonanţade urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 aceasta nu este definită, astfel că nu are un înţelesautonom. În acest caz, definiţia conceptelor utilizate de legiuitor este cea uzuală, cuprinsă înDicţionarul explicativ al limbii române, respectiv «vădit» semnifică «evident», iar «derizorie»
înseamnă «lipsită de valoare» (a se vedea, ad similis, cele reţinute prin Decizia nr. 110 din28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iunie2019, paragraful 18, şi Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 562 din 9 iulie 2019, paragraful 19). Din această perspectivă,Curtea nu poate reţine încălcarea, prin sintagma supusă controlului, a prevederilor art. 1
alin. (5) din Constituţie referitor la criteriile de calitate a legii".
Similar ipotezei prevăzute de art. 31 alin. (2) teza a li-a din ordonanţă, contestaţiapărţilor reglementată de art. 31 alin. (3) teza a li-a din ordonanţă trebuie să aibă caracterîntemeiat, ceea ce implică explicaţii justificate şi/sau probe în dovedire, iar nu o simplă
susţinere de plano în sensul că valoarea impozabilă este supradimensionată sau, după
caz, vădit derizorie.
Dacă reclamantul nu este de acord cu modul de stabilire a taxei judiciare de timbru,după ce instanţa, în procesul de determinare a acesteia, a apreciat că valoarea impozabilă
este vădit derizorie şi a administrat alte înscrisuri, acesta are la dispoziţie cererea dereexaminare reglementată de art. 39 din ordonanţă; în cadrul soluţionării cererii dereexaminare poate forma obiect de analiză inclusiv aprecierea instanţei constând în faptulcă valoarea impozabilă are caracter vădit derizoriuI21•
În afara argumentului că, în ceea ce priveşte contestaţia părţilor, textul art. 31 alin. (3)teza a li-a din ordonanţă nu instituie vreo distincţie în privinţa caracterului supraevaluatsau, dimpotrivă, subevaluat al valorii impozabile, poate fi adăugat, ca motiv suplimentaral acestei concluzii, şi faptul că părţile ar putea avea interesul contestării unei valori multprea ridicate a acesteia, anticipând soluţia de obligare a lor la plata cheltuielilor de judecată
constând în taxa judiciară de timbru determinată în funcţie de o asemenea valoare.
În schimb, instanţa poate cenzura valoarea impozabilă şi face aplicarea art. 31
alin. (3) teza a li-a C. proc. civ., folosind drept criteriu de stabilire a taxei judiciare detimbru valoarea orientativă a proprietăţii imobiliare cuprinsă în grilele notariale, exclusivîn ipoteza în care valoarea impozabilă este vădit derizorie.
O problemă de drept importantă este reprezentată de determinarea taxei judiciarede timbru în ipoteza în care cererea are ca obiect drepturi reale asupra unui teren şi aunei construcţii edificate pe suprafaţa sa.
111 Publicată în M. Of. nr. 472 din 11 mai 2022.
121 G. BOROI, M. STANCU, Drept procesual civil (2), p. 339. Autorii au arătat, în mod întemeiat,referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, că aprecierea instanţei cuprivire la caracterul derizoriu al valorii impozabile, care intervine în cadrul procedurii regularizăriicererii de chemare în judecată, ar putea să facă obiectul reexaminării în cadrul cererii de reexaminareexercitate în condiţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.
456
Art. 31
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
Raportat la art. 537 C. civY1, în noţiunea de imobile sunt cuprinse distinct terenurileşi construcţiile.
Potrivit art. 649 alin. (1) lit. a) C. civ., este considerat parte comună, în măsura în careprin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel, terenul pe care se află clădirea, compusatât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară, potrivit naturii saudestinaţiei construcţiei, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventualasuprafaţă excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăţi obişnuite.
În conformitate cu art. 651 C. civ., cota-parte din dreptul de proprietate asuprapărţilor comune are caracter accesoriu în raport cu dreptul de proprietate asupra spaţiuluidin clădire care constituie bunul principal; înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părţi nu seva putea face decât odată cu dreptul asupra spaţiului care constituie bunul principal.
Coroborând aceste texte legale, considerăm că, în ipoteza în care cererea are caobiect drepturi reale asupra unei construcţii şi asupra unei cote-părţi din teren, terence reprezintă o parte comună cu caracter accesoriu a construcţiei, cererea are un singurobiect, ce se va evalua la valoarea construcţiei în ansamblul său; de altfel, în acest caz,în certificatul de atestare fiscală este menţionată o singură valoare impozabilă, respectivcea a construcţiei.
Dacă, în schimb, terenul nu constituie parte comună cu caracter accesoriu aconstrucţiei, apreciem că cererea de chemare în judecată vizând valorificarea drepturilorreale asupra acestor două imobile are două capete de cerere, fiecare cu valoarea lui, înraport de care se stabilesc două taxe judiciare de timbru distincte. La stabilirea taxelorjudiciare de timbru, valorile obiectelor celor două capete de cerere nu se cumulează.
§8. Determinarea taxei judiciare de timbru aferente cererii având ca obiectacordarea unor prestaţii succesive [art. 31 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013]
Potrivit art. 31 alin. (4) din ordonanţă, când prin cerere se solicită acordarea unorprestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterminată, taxa de timbruse calculează la valoare, corespunzător valorii prestaţiei anuale.
De exemplu, apreciem că se timbrează potrivit acestui text legal cererile avândca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri sub forma unorprestaţii periodice, atunci când prejudiciul produs reclamantului printr-o faptă ilicită arecaracter de continuitate, iar întinderea sa nu este determinabilă la momentul introduceriicererii [art. 1.386 alin. (3) C. civ.].
Art. 31 alin. (4) din ordonanţă nu este aplicabil cererilor având ca obiect reziliereasau declararea nulităţii absolute ori relative a unor contracte cu executare succesivă,întrucât obiectul acestor cereri nu este reprezentat de prestaţii succesive121•
1 1 Potrivit art. 537 C. civ., intitulat „Bunurile imobile", sunt imobile terenurile, izvoarele şicursurile de apă, plantaţiile prinse în rădăcini, construcţiile şi orice alte lucrări fixate în pământ cucaracter permanent, platformele şi alte instalaţii de exploatare a resurselor submarine situate peplatoul continental, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acesteacu caracter permanent.
121 A se vedea, pentru timbrarea cererii având ca obiect declararea nulităţii unui contractde locaţiune sau a unui contract de comodat, punctele 4.11.9. şi 4.11.10., iar pentru timbrareacererii având ca obiect rezilierea unui contract de locaţiune, punctul 4.12., toate din secţiunea §4
a comentariului aferent art. 3 din ordonanţă.
