cererii iniţiale rezultă din mijloacele de probă administrate în proces, în considerareaurmătoarelor argumente:
cererea de chemare în judecată nu suferă o modificare a obiectului său, modificarece ar putea rezulta din formularea unei cereri adiţionale în condiţiile art. 204 C. proc. civ.,astfel încât nu se poate pune problema existenţei unui „obiect iniţial" şi a unui „obiectmodificat"; obiectul procesului rămâne neschimbat pe întregul parcurs al acestuia; de altfel,nu se poate considera nici că valoarea obiectului cererii a suferit o modificare în cazul dat,ci numai că evaluarea efectuată la momentul stabilirii iniţiale a taxei judiciare de timbrunu coincide cu cea rezultată din mijloacele de probă administrate ulterior în proces;soluţia propusă de alin. (2) al art. 36 din ordonanţă pentru ipoteza în care până latermenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţă reclamantul nu îndeplineşte obligaţia deplată a taxei aferente obiectului modificat, şi anume anularea cererii în privinţa acestuia şisoluţionarea sa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal (raportatla obiectul iniţial), nu ar putea fi aplicată în cazul analizat; astfel, în acest caz, nu există oparte a cererii ce ar putea fi anulată, cum, de asemenea, nu există o altă parte ce ar puteafi soluţionată.
În acest context, reamintim problema apărută în practica judiciară, şi anume aceeavizând stabilirea taxei judiciare de timbru aferente cererii având ca obiect partajul unuiimobil în ipoteza în care, ulterior depunerii la dosar a raportului de expertiză tehnică
judiciară în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare, se constată că valoarea bunuluia cărui partajare se solicită este mai mare decât valoarea în funcţie de care s-a calculat taxajudiciară de timbru111• În acest caz, nu este incident art. 36 din ordonanţă, taxa judiciară
aferentă cererii stabilindu-se potrivit art. 5 alin. (1) lit. f) din ordonanţă în funcţie devaloarea impozabilă sau, după caz, de valoarea orientativă din grilele notariale a bunuluiîn privinţa căruia se solicită partajul.
§2. Timbrarea cererii adiţionale reglementate de art. 204 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea adiţională reglementată de art. 204 alin. (1) C. proc. civ.,denumită în practica judiciară „cerere modificatoare", reclamantul are dreptul să îşi modificecererea de chemare în judecată formulată iniţial sub aspectul oricărora dintre cele treielemente ale sale, şi anume părţi, obiect şi cauză.
care, din probe - cum ar fi raportul de expertiză efectuat în cauză - ar reieşi o valoare superioară
evaluării iniţiale. Această nouă evaluare obiectivă, nu putea rămâne fără consecinţe în plan fiscal. lată
deci, că într-o asemenea ipoteză, instanţa este obligată să pună în vedere reclamantului să achite odiferenţă de taxă judiciară de timbru, şi aceasta în pofida absenţei unei solicitări formale de majorarea obiectului cererii provenind de la parte; într-adevăr, plusul de valoare ce ar rezulta din raportul deexpertiză judiciară, nu reprezintă, din punct de vedere procedural, o pretenţie nouă a reclamantului,pentru a fi necesară o nouă manifestare de voinţă a acestuia, instanţa fiind, în mod implicit sesizată,în raport de obiectul cererii sale de chemare în judecată; tocmai de aceea, într-o asemenea ipoteză,o cerere de majorare a pretenţiilor, nu ar fi nici logică şi nici posibilă. Prin urmare, se poate observafaptul că legiuitorul a fost prudent, optând pentru o formulare generală - «în cursul procesului aparelemente care determină o valoare mai mare a obiectului cererii» - menită să acopere situaţiilecare s-ar putea ivi în practică, prin care valoarea iniţială a obiectului cererii de chemare în judecată
ar spori, şi aceasta indiferent dacă aceste situaţii ar fi determinate de un act de voinţă al părţii".
111 A se vedea, pentru dezvoltări, punctul 6.3. din secţiunea §6 a comentariului aferent art. 5
din ordonanţă.
526
Art. 36
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
În ipoteza în care cererea de chemare în judecată este modificată sub aspectulpărţilor sau al cauzei, însă nu şi sub cel al obiectului, taxa judiciară de timbru aferentă
cererii iniţiale rămâne neschimbată.
De exemplu, dacă reclamantul, prin cererea adiţională, mai adaugă un pârât în cadrulprocesual pasiv al cererii sale iniţiale sau înlocuieşte cauza juridică din lipsa consimţământuluisău la încheierea actului juridic în lipsa formei autentice a actului juridic, atât timp câtobiectul cererii iniţiale rămâne nemodificat, reclamantul nu datorează o taxă judiciară detimbru suplimentară aferentă cererii adiţionale.
În schimb, dacă reclamantul, prin cererea adiţională, modifică obiectul cererii iniţiale,fie în sensul înlocuirii acestuia, fie în cel al completării cererii cu un nou obiect, acestadatorează o taxă judiciară de timbru suplimentară aferentă cererii adiţionale, cu excepţiacazului în care aceasta, potrivit legii, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În opinia noastră, suntem în prezenţa unei modificări a cererii, iar nu a unei renunţărila judecată, atunci când reclamantul înlocuieşte obiectul sau cauza cererii iniţiale cu unalt obiect sau altă cauză, cu condiţia ca între elementele cererii iniţiale şi cele ale cereriiadiţionale să existe o legătură111• Această calificare prezintă importanţă din perspectivaregimului juridic aplicabil fiecărei instituţii juridice în parte121, inclusiv sub aspectul timbrării,cererea adiţională fiind supusă unei taxe judiciare de timbru corespunzătoare obiectuluisău, în timp ce actul procesual de dispoziţie al renunţării la judecată nu se timbrează.
De exemplu, dacă reclamantul, prin cererea principală, a solicitat obligarea pârâtuluisă îi restituie un bun imobil, iar ulterior, printr-o nouă cerere, a înlocuit obiectul cereriiprincipale cu obligarea pârâtului la plata sumei de 2.000 de lei, cu titlu de despăgubirimateriale pentru lipsa de folosinţă a bunului respectiv, suntem în prezenţa unei cereriadiţionale reglementate de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., iar nu a unei renunţări la judecatacererii iniţiale. Dacă am considera că, în cazul dat, reclamantul a renunţat la judecata cereriiprincipale, cererea nou-formulată nu ar mai putea fi considerată cerere adiţională, întrucâtnu s-ar putea modifica, prin intermediul său, o pretenţie care nu mai există.
În schimb, dacă reclamantul a formulat o cerere principală alcătuită din două capete,primul având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 10.000 delei, cu titlu de preţ, şi al doilea având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamanta sumei de 5.000 de lei, cu titlu de dobândă legală, iar ulterior a depus la dosar o nouă
cerere, prin care a solicitat instanţei să ia act de „modificarea obiectului cererii principale"
în sensul obligării pârâtului la plata către reclamant numai a sumei de 5.000 de lei, cutitlu de dobândă legală, suntem în prezenţa unei renunţări la judecata capătului de cerereprincipală având ca obiect plata preţului, iar nu a unei cereri adiţionale.
O problemă de timbrare se iveşte în ipoteza în care reclamantul nu a achitat taxajudiciară de timbru aferentă cererii principale având un singur obiect, iar judecătorul nua procedat la anularea acesteia potrivit art. 200 alin. (4) C. proc. civ., fie pentru că acesttext legal nu se aplica în privinţa cererii principale, fie pentru că a fost omisă, din eroare,1 1 între cererea iniţială şi cererea adiţională în modalitatea înlocuirii elementelor cererii iniţiale(obiect, părţi şi cauză) trebuie să existe o legătură, în caz contrar, cererea nou-formulată nu constituieo cerere adiţională, ci o cerere introductivă de instanţă, ce se impune a fi disjunsă şi trimisă serviciuluide registratură al instanţei în vederea repartizării sale aleatorii între completurile de judecată.
121 Renunţarea la judecată este reglementată de art. 406 C. proc. civ.
