131 În reglementarea Codului de procedură civilă din 1865, în aplicarea art. 132 alin. (1) şi (2)din cuprinsul acestuia, practica judiciară făcea distincţie între noţiunile de cerere modificatoare (ceincludea şi cererea completatoare) şi, respectiv, cerere precizatoare, aceasta din urmă vizând exclusivîndreptarea greşelilor materiale, mărirea sau micşorarea câtimii obiectului cererii, pretinderea contravalorii obiectului pierdut sau pierit ori înlocuirea cererii în constatare cu o cerere în realizare sau invers.
În prezent, noul Cod de procedură civilă prevede în art. 204 o reglementare similară, denumireamarginală a articolului fiind însă „Modificarea cererii de chemare în judecată".
Apreciem că distincţia dintre cererea modificatoare şi cererea precizatoare existentă înpractica judiciară sub imperiul reglementării anterioare subzistă şi în actualul Cod de procedu ră
civilă, acestea fiind însă reunite sub denumirea de cerere adiţională, întrucât, în substanţă, ambeleconstituie modificări ale cererii iniţiale, chiar dacă au un regim juridic diferit.
Astfel, reformularea în cadrul art. 204 C. proc. civ. a textului alin. (2) al art. 132 C. proc. civ. 1865,în sensul eliminării tezei conform căreia cererea nu s-ar considera modificată dacă ar interveni situaţiilelimitativ prevăzute de lege pentru precizarea cererii, a avut ca raţiune faptul că şi cererea precizatoareeste, în esenţă, o cerere modificatoare, regimul juridic diferit al acestora fiind însă menţinut.
Potrivit art. 204 alin. (3) C. proc. civ., modificarea cererii de chemare în judecată pestetermen ul prevăzut la alin. (1) [primul termen la care reclamantul este legal citat - n.n.] poateavea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor. Apreciem că o atare dispoziţie, care confirmă
caracterul de ordine privată al normelor art. 204 C. proc. civ., vizează exclusiv cererea modificatoare,iar nu şi pe cea precizatoare, similar reglementării anterioare, întrucât ar fi lipsit de sens ca, spreexemplu, instanţa să nu ia act de îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul unei cereri,dacă partea adversă s-ar opune unei astfel de precizări formulate tardiv.
O.U.G. NR. 80/2013
Art. 37
533
2.
reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii;3.
se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;4.
se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sauinvers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.
(3)
Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut de alin. (1)poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.
În primul rând, art. 37 din ordonanţă este aplicabil numai în ipoteza în care taxajudiciară de timbru aferentă unei cereri se stabileşte în funcţie de valoarea obiectului său.
În al doilea rând, în opinia noastră, art. 37 din ordonanţă, deşi nu este exprimat întermeni foarte clari, reglementează regimul juridic al timbrării cererii în ipoteza micşorăriivalorii obiectului acesteia potrivit art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Art. 37 din ordonanţă nu reglementează regimul juridic al timbrării cererii în ipotezeleprevăzute art. 204 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1, 3 şi 4 C. proc. civ., care implică fie rectificareavalorii obiectului cererii [art. 204 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.], fie înlocuirea obiectului iniţialal cererii cu un obiect diferit [art. 204 alin. (1) şi alin. (2) pct. 3 şi 4 C. proc. civ.], fie, după
caz, completarea acesteia cu un nou obiect [art. 204 alin. (1) C. proc. civ.]111•
În cazul îndreptării valorii obiectului iniţial, dată fiind eroarea de consemnare aacestuia în cuprinsul cererii, în realitate nu are loc o micşorare a valorii sale, ci obiectula avut valoarea respectivă de la momentul înregistrării cererii la instanţă. În acest caz,taxa judiciară de timbru trebuie recalculată la valoarea obiectului cererii astfel cum a fostîndreptată. Dacă, în acest caz, reclamantul a achitat o taxă judiciară de timbru stabilită înfuncţie de valoarea eronată a obiectului cererii, considerăm că el este în drept să soliciterestituirea, în temeiul art. 45 alin. (1) lit. b) din ordonanţă, a diferenţei dintre taxa judiciară
de timbru aferentă cererii iniţiale şi taxa judiciară de timbru aferentă cererii iniţiale astfelcum a fost precizată.
Totodată, în cazul înlocuirii obiectului iniţial al cererii cu un obiect diferit, obiectuliniţial nu mai există, astfel încât nu se poate discuta despre o eventuală micşorare acuantumului său.
De asemenea, în cazul completării cererii cu un nou obiect, valoarea obiectuluiiniţial rămâne nemodificată.
În al treilea rând, art. 37 din ordonanţă este incident atât în ipoteza în care taxajudiciară de timbru aferentă cererii iniţiale a fost achitată, anterior formulării cereriiadiţionale, de către reclamant, cât şi în ipoteza în care acesta nu a achitat taxa judiciară
de timbru respectivă până la data formulării cererii adiţionale.
Dacă reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii iniţiale, iarjudecătorul nu a procedat la anularea ei potrivit art. 200 alin. (4) C. proc. civ., fie pentrucă aceste dispoziţii nu se aplicau în privinţa cererii iniţiale, fie pentru că a fost omisă, dineroare, regularizarea cererii sub acest aspect, reclamantului îi incumbă obligaţia de a depunela dosar dovada achitării acestei taxe, fără a se ţine seama de reducerea cuantumuluiobiectului cererii prin cererea adiţională formulată ulterior, sub sancţiunea anulării, canetimbrată, a cererii iniţiale astfel cum a fost precizată.
