8
Art. I
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
17. Referitor la susţinerea privind încălcarea art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţiapentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin decizia antereferită,paragraful 39, Curtea a constatat că obligaţia părţilor de a plăti taxe judiciare de timbrustabilite prin lege nu aduce atingere acestor articole, ci, dimpotrivă, creează premisepentru realizarea unui proces echitabil, deoarece taxele judiciare de timbru servesc uneimai bune organizări şi funcţionări a serviciului public de realizare a justiţiei (a se vedea,în acest sens, Decizia nr. 476 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 907 din 29 octombrie 2018, paragraful 27)".
În concluzie, dreptul de acces la justiţie poate fi limitat prin impunerea de cătrestat a unei taxe judiciare de timbru ca restricţie financiară dictată de exigenţele unor buneadministrări şi funcţionări ale serviciului public de justiţie.
Stabilirea de către stat în sarcina justiţiabililor a obligaţiei de plată a unei taxejudiciare de timbru nu reprezintă o ingerinţă în dreptul de acces liber la justiţie, în măsuraîn care scopul instituirii acesteia îl constituie buna funcţionare a justiţiei, iar cuantumulsău nu este excesiv, neimpunând justiţiabilului o sarcină exorbitantă de natură a lezadreptul acestuia în substanţa sa.
3.3. ,,Acţiuni" şi „cereri" - semnificaţia acestor termeni în accepţiunea ordonanţeiFolosirea, în corpul O.U.G. nr. 80/2013, atât a noţiunii de „acţiune", cât şi a celeide „cerere" a determinat controverse doctrinare şi jurisprudenţiale, pe deplin justificatede următoarele două considerente:
în primul rând, înţelesul acestor doi termeni, avut în vedere de ordonanţă, nucorespunde întocmai celui consacrat în domeniul dreptului procesual civil;în al doilea rând, termenii vizaţi nu sunt folosiţi cu acelaşi înţeles în întregul cuprinsal acestui act normativ.
Din aceste motive, în opinia noastră, cu referire la cei doi termeni legali, au fostnesocotite regulile prevăzute de art. 36 alin. (3)111 şi de art. 37 alin. (1) şi (2)121 din Legeanr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,republicată131•
111 Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, termenii de specialitate pot fiutilizaţi numai dacă sunt consacraţi în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.
121 În conformitate cu art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, în limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni; dacă o noţiune sau un termen nueste consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prinactul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexiculuirespectiv, şi devine obligatoriu pentru actele normative din aceeaşi materie.
131 A se vedea şi T.C. BRICIU, Nota coordonatorului, în T.C. BRICIU (coord.), op. cit., p. 116-117,unde s-au arătat următoarele: ,,Suntem de acord cu opinia că, în realitate, avem de-a face numaicu «cereri». Acţiunea este dematerializată şi se formalizează într-o cerere. Taxa judiciară de timbrueste o condiţie extrinsecă ataşată cererii, iar nu o condiţie de fond a «acţiunii civile». Este clarcă legiuitorul foloseşte neglijent terminologia procesual civilă, dar acest lucru este explicabil prinpreluarea nefiltrată (până la urmă, scopurile legii sunt fiscale) din Legea nr. 146/1997, care, la rândulei, credem că a preluat formularea din Decretul nr. 199/1955, care însă nu credem că, dată fiindperioada şi scopul actului, avea în vedere distincţia dintre «acţiunea civilă », «dreptul la acţiune» şimaterializarea acestui drept printr-o cerere. În exprimarea neglijentă a legiuitorului de atunci şi de
O.U.G. NR. 80/2013
Art. I
9
