aşadar, tot în cazul unei răspunderi de tip profesional, a se vedea I. Curt,
op. cit.
94
Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
respectiv de a periclita valoarea ocrotită prin incriminare (reamintesc, discutăm aici despre o conduită care reprezintă o greşeală -
aşadar, una despre care am stabilit deja că nu corespunde conduitei ideale; dacă nu am putut reţine o atare neconcordanţă, dacă nu am identificat o greşeală profesională, atunci vom fi stabilit deja că
fapta nu constituie infracţiune şi nu vom mai proceda la analiza raportului de cauzalitate 1).
Conduita medicală comisivă se va aprecia ca fiind periculoasă
atunci când este aptă de a produce o vătămare ori de a agrava o vătămare preexistentă, respectiv când este aptă de a produce decesul ori de a spori riscul de deces preexistent, precum şi de a împiedica sau îngreuna acţiunile de înlăturare a unor astfel de riscuri preexistente. Fiind o apreciere în abstract, teoretică, se va reţine că are această aptitudine conduita care „duce la creşterea semnificativă a posibilităţii producerii acestor rezultate"2•
Când riscul creat este unul „permis", în sensul că este inerent activităţii medicale, general cunoscut şi acceptat, condiţia nu este îndeplinită şi se va reţine că fapta nu este prevăzută de legea penală, lipsind rezultatul imputabil.
Acesta este un prim avantaj al abordării cauzei prin prisma teoriei imputării obiective: potrivit celorlalte teorii privind cauzalitatea, într-o astfel de situaţie s-ar considera că fapta este tipică, iar răspunderea ar fi înlăturată în temeiul cazului fortuit ori al stării de necesitate, ceea ce ar necesita o analiză completă a faptei, sub aspectul tuturor elementelor de conţinut - inclusiv sub aspect subiectiv, cu prelungirea, aşadar, în mod artificial, inutil, a probatoriului asupra aspectelor ţinând de latura subiectivă şi de condi
ţiile de previzibilitate, respectiv de imprevizibilitate generală a rezultatului ori cu privire la poziţia subiectivă a făptuitorului faţă
de urmările efectiv produse în raport cu cele care trebuia evitate. În schimb, conform teoriei imputării obiective a rezultatului, aceeaşi soluţie se obţine de îndată ce se constată, în latura obiectivă, ca urmare doar a unui examen ex ante şi în abstract al faptei, că
