Câteva probleme în legătură cu probaţiunea
29 1
Cât priveşte obiectul probei constând în declaraţia de martor,chiar dacă în general stabilirea conduitei profesionale a cadruluimedical sau a antecedentelor medicale ale pacientului se face prinobservarea înscrisurilor şi prin expertizarea acestora şi a mijloacelor materiale de probă, există situaţii în care, în dovedirea atât afaptului principal ( elementul material al infracţiunii), cât şi acircumstanţelor acestuia, declaraţiile martorilor pot fi esenţialesoluţionării cauzei.
Sintetizând, audierea martorilor poate fi concludentă asupraunor aspecte precum:
- verificarea realităţii menţiunilor cuprinse în actele medicale; Nu sunt puţine situaţiile în care, pentru a zădărnici stabilirea vinovăţiei, înscrisurile medicale sunt materialmente falsificate sau conţin menţiuni necorespunzătoare realităţii. În aceste cazuri, circumstantele reale în care s-a desfăsurat actul medical se vor stabili în p;incipal prin declaraţiile mart�rilor 1 .
- simptomatologia pacientului supus actului medical; Relatările martorilor pot avea relevanţă pentru a stabili, în funcţie de aceste manifestări aparente ale pacientului, previzibilitatea urmărilor actului medical, caracterul predictibil al apariţiei complica
ţiilor etc.
(3) Declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză,anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect oriinculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaţiasă menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală
anterioară.
(4) Dacă martorul se prezintă Ia audiere însoţit de un avocat, acestapoate asista Ia audiere" (https://wwwjust.ro/proiectul-de-lege-pentrumodificarea-si-completarea-legii-nr-I 3 5-20 I 0-privind-codul-de-procedur
a-penala-precum-si-a-altor-acte-normative/).
1 Pentru o situaţie în care menţiunile din foile de observaţie au fost înlăturate de instanţă dintre probele ce pot servi Ia stabilirea conduitei cadrelor medicale, întrucât, prin raportare la modul de obţinere a acestor înscrisuri (pe care iniţial persoana juridică nu Ie-a pus Ia dispoziţia organelor judiciare, fiind obţinute cu mare întârziere), precum şi prin raportare la conţinutul celorlalte probe administrate, inclusiv testimoniale, instanţa a apreciat că aceste înscrisuri sunt lipsite de veridicitate, a se vedea C.A.
Bucureşti, Secţia I penală, decizia nr. 870/202 1 , www.rolii.ro.
