36
Un pic de teorie
corect care sunt obligaţiile profesionale ce revin unuia sau altuia dintre cei implicaţi în actul medical; însă, odată identificate astfel de obligaţii în lege sau în contract ( ori, cum am arătat, în alte surse de obligaţii profesionale), evaluarea modului de aducere a lor la îndeplinire şi relevanţa acestuia din punct de vedere penal rămân guvernate numai de regulile acestei ramuri de drept.
De aceea, îndepărtându-mă de falsa problemă contractual-delictual, în continuare o să fac o clasificare a obligaţiilor care să ajute în analiza de drept penal a unei conduite profesionale.
§2. Criteriile relevante pentru dreptul penal
2.1. Obligaţii pozitive şi negative
Una dintre clasificările obligaţiilor medicale relevantă din perspectiva obiectului acestei lucrări este împărţirea lor în obligaţii de a face şi obligaţii de a nu face.
Distincţia are importanţă pentru latura obiectivă a infracţiunilor, pentru stabilirea elementului material al acestora. Infracţiunile care interesează prezenta lucrare sunt în cea mai mare parte infracţiuni în formă liberă 1 • Prin urmare, neîndeplinirea unei obligaţii medicale de a face se transpune în principiu într-un act omisiv care se va analiza după criteriile infracţiunilor omisive improprii, în condiţiile art. 17 C.pen.; sunt astfel de obligaţii: cea de supraveghere a pacientului, cea de a trimite pacientul la medicul specialist ori la unitatea spitalicească corespunzător dotată, de a efectua în mod complet anamneza etc.
În schimb, nerespectarea unei obligaţii medicale de a nu face se transpune într-un fapt comisiv, a cărui analiză porneşte de la premise diferite din perspectiva dreptului penal; sunt astfel de 1 Infracţiunile în formă liberă sunt acelea în cazul cărora legiuitorul nu stabileşte o anume formă pe care trebuie să o îmbrace fapta care constituie elementul material (spre deosebire de cele în formă închisă, în care numai acea acţiune care este indicată în conţinutul incriminării poate constitui element material al infracţiunii) - conform F. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, voi. I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 390.
