injustă mi s-a părut decizia ei, totuşi mie nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte. I-a împins pur şi simplu maşina lui Julian, pecare el a luat-o. Ceea ce a primit Anna la schimb a fost ... tocmaigăsirea soluţiei.
În astfel de situaţii, desigur că aceasta nu este o reţetă patentată. Întrebarea „Cum facem?" îi lasă pe mulţi copii cu totulindiferenţi. Unii iau o hotărâre asemănătoare, dar apoi şi-o retragîn următoarea secundă.
Ceea ce uşurează însă situaţia este găsirea ulterioară a uneisoluţii de către un adult. Chiar şi atunci, astfel de întrebări îiprovoacă cu adevărat pe copiii mici să gândească. îşi dau singuriseama că aceasta pare să fie o întrebare cu adevărat anevoioasă.
Ca să nu mai spunem că, iată, nici măcar un adult nu ştie imediatce e de făcut!
Motivul pentru care găsirea propriei soluţii poate fi uneori lafel de importantă ca o maşină cu pedale este legat de tema următoarei secţiuni - şi anume cea a conexiunilor cu sens.
g Conexiuni cu sens
Dacă ar fi să descriem într-o singură propoziţie dezvoltareacopilului, atunci aceasta ar suna în felul următor: dezvoltareaînseamnă a stabili nişte conexiuni cu sens.
Pentru bebeluşi, lumea începe ca un puzzle uriaş, având omultitudine de piese. Sarcina bebeluşului este să le îmbine, pascu pas, într-un întreg cu sens. Modul de a le vorbi copiilor, aşacum a fost descris în capitolul precedent, stă tot în slujba acesteisarcini colosale.
Îmbinarea pieselor din puzzle se află în directă corespondenţă
cu procesele din creierul unui copil. Creierul lui creşte şi se dezvoltă în special pe baza interconexiunilor pe care le stabileşte.
Zilnic sunt construite noi căi de conexiune, legături putându-seforma practic între tot ceea ce există. Centrii de reacţie la emoţiise conectează cu percepţiile senzoriale, acestea din urmă se asociază între ele şi toate luate împreună se leagă cu capacitateamotrică şi cu centrii specifici de comandă. Aceştia vor trebui maitârziu să poată coordona totul.
Faptul că un bebeluş ar putea fi interesat de conexiuni caresă dea un sens lucrurilor din jur nu este ceva ce li se relevă imediat adulţilor. Dimpotrivă, multe din lucrurile pe care bebeluşiişi copiii mici le fac zilnic par să aibă puţin sens în ochii lor.
Să ne gândim doar la felul în care copiii ling ceva, golesc şipun lucruri la loc, le scutură, ca apoi să ia totul de la capăt, denenumărate ori. Un părinte care are senzaţia că bebeluşul său
