Principii pragmatice 45
Aceasta arată că folosirea reală şi eficientă a limbii în conversaţieeste guvernată de un principiu general de colaborare, denumit deGrice p r i n c i p i u I c o o p e r a t i v. Conform acestui principiu, fiecarecontribuţie la o conversaţie trebuie să corespundă - în momentul realizării - cerinţelor impuse de obiectivul sau de direcţiaacceptată a schimbului verbal în care este angajat participantulrespectiv. Principiul asigură coerenţa discursivă, respectarea luideterminând emiterea de către fiecare colocutor, în fiecare stadiuconsiderat, exclusiv a intervenţiilor adecvate con,versaţional.
2. Maximele principiului cooperativ
În mod particular, principiul cooperativ presupune satisfacereaanumitor cerinţe, concretizate sub forma unor maxime. Denumitedupă categoriile kantiene, cele patru maxime subsumate principiuluicooperativ: maxima cantităţii, a calităţii, a relevanţei şi a manierei,specifică, de fapt, căile raţionale de realizare a schimburilor cooperative (Levinson, 1 983, 1 03).
(1 ) M a x i m a c a n t i t ă ţ i i reglementează cantitatea de informaţiefurnizată de fiecare participant la un schimb verbal. Aceasta trebuiesă se încadreze strict în limitele impuse de obiectivele schimbuluirespectiv, deci să nu fie nici insuficientă, nici excedentară.
(2) M a x i m a c a Ii tă ţ i i cere ca interlocutorii să spună numaiadevărul; este exclusă astfel atât furnizarea unor informaţii false,cât şi a unor informaţii a căror veridicitate nu poate fi dovedită înmod adecvat de locutor.
(3) M a x i m a r e Ie v a n ţ e i cere corelarea între ele a diverselorintervenţii în cadrul unui schimb verbal şi, în acelaşi timp, adecvareaacestora la tema în discuţie.
(4) M a x i m a m a n ie r e i priveşte modul în care trebuie formulateintervenţiile în cadrul unui schimb verbal, reclamând claritate - ceea ceimplică evitarea obscurităţii, a ambiguităţii şi a prolixităţii expresiei -,precum şi structurarea logică a enunţurilor.
Grice admite o ierarhizare a ·maximelor, maxima calitătii
. I., . ocupând
poziţia superioară: celelalte maxime intră în acţiune numai pe bazapresupunerii că locutorul spune adevărul (Grice, 1 991 , 308).