62 Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
intenţionat să le facă manifeste (ibid. , 178-179). Căutarea relevanţei stă la baza interacti' unii comunicative. În aceste conditii,
'
toate
aspe9tele pragmatice ale interpretării enunţurilor pot fi explicate încadrul unei teorii generale a relevanţei, bazate pe un principiu unic,mai p1,1ternic decât principiul cooperativ. Principiul relevanţei subordonează maximele descrise de Grice (Carston, 1 991 , 42-43).
Principiul relevanţei pleacă de la premisa că indivizii acordă
atenţie numai informaţiei relevante. O persoană care comunică
un anumit lucru, prin simplul act de a solicita atenţia unui receptor,sugerează faptul că informaţia pe care o oferă, prelucrată într-uncontext considerat accesibil partenerului, este suficient de relevantă
pentru a merita atenţia acestuia. Conform principiului relevanţei, oriceinformaţie comunicată ostensiv prezintă o prezumţie sau o garanţiea relevanţei sale optime. Prima interpretare congruentă cu principiulrelevanţei din perspectiva receptorului este considerată a fi ceacorectă, intenţionată de emiţător.
