64 Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
Cercetările asupra comunicării conflictuale aduc în discuţie o seriede aspecte de care trebuie să ţinem seama pentru a oferi un răspunsla aceste probleme.
Aşa cum am precizat anterior, principiul cooperativ are în vederefuncţia de bază a interacţiunii verbale: transmiterea de informaţii.
Or, în cazul formelor conflictuale, primordiale sunt disocierea netă
faţă de co locutor şi dominarea acestuia (Windisch, 1986, 18): Cuexcepţia conflictului verbal din conversaţia curentă, în majoritateasituaţiilor ( cf. dezbaterile de diverse tipuri din mass media, dezbaterileparlamenta�e. dezbaterile electorale, polemicile ştiinţifice etc.), relaţiacomunicativă implică, pe lângă persoanele direct angajate în dispută,existenţa unui auditoriu pe care fiecare participant doreşte să-l câştigede partea sa; funcţia persuasivă, orientată nu asupra receptorului,ci asupra auditoriului, are deci o importanţă specială.
H. P. Grice recunoştea diversitatea obiectivelor urmărite în cursulinteracţiunii verbale, admiţând posibilitatea de rafinare a teoriei sale,dar, în acelaşi timp, sublinia ideea că generarea implicaturilor caracterizează toate formele comunicative.
Am adăuga faptul că atât cooperarea, cât şi conflictul sunt concepte care presupun o reprezentare graduală. Pe de o parte, eleconstituie extremităţile unei scale care include o mare varietate deforme de tranziţie, bazate pe amestecul, în diferite proporţii, al unortipare structurale, strategii şi mijloace de expresie caracteristiceambelor tipuri comunicative. Pe de altă parte, există o ierarhie aprocedurilor macro- şi microstructurale definind forme mai puternicesau mai slabe de comunicare consensuală şi conflictuală, care potsă alterneze în interiorul unui anumit discurs. O idee similară aparela U. Windisch, care distinge între discursul afectiv-conflictual,ironic-conflictual şi didactic-conflictual şi, admiţând posibilitateaactualizării unor combinaţii între aceste tipuri, afirmă că fiecare dintreele are un grad de agresivitate specific Ubid., 22, 95-1 05).
Precizările de mai sus rie permit să recunoaştem faptul că, în afaraunor forme extreme, caracterizate prin violenţă verbală excesivă,care apar în conversaţia curentă şi care, în ultimă instanţă, conducla blocarea comunicării propriu-zise, majoritatea formelor deinteracţiune conflictuală satisfac condiţia de raţionalitate, definitoriepentru funcţionarea principiului cooperativ, şi maximele acestuiprincipiu. Interlocutorii îşi „joacă" rolurile ştiind că „scenariul" unor
Principii pragmatice 65
astfel de forme nu implică negocierea unei soluţii mutual acceptabile
