1 O Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
ci drept o întrebare retorică (al cărei răspuns este pe deplin cunoscut),dacă încheie o relatare detaliată despre împrejurările în care s-aprodus un fapt reprobabil.
Actualizarea propoziţiilor în comunicarea curentă ne obligă decisă reconsiderăm problema determinării semnificaţiilor: există un sensal propoziţiilor decontextualizate şi un sens al propoziţiilor ancorateîntr-un context comunicativ (Brown, 1 995, 1 4-1 6). Enunţurile, propoziţii actualizate, exprimă frecvent mai mult sau chiar altceva decâtsensurile lor „literale"; sunt, de asemenea, frecvente situaţiile în careunul şi acelaşi enunţ poate avea diverse semnificaţii, în funcţie deîmprejurări. Enunţul (1 ), de exemplu, poate funcţiona ca o aserţiunesau ca un refuz, dar şi ca o scuză într-un caz ca acela al unei discuţiiîntre doctor şi pacient, în care primul îi reproşează celuilalt lipsa depunctualitate�
Doctorul: Parcă aveaţi programare pentru ora 5 (şi acum e 530).
Pacientul: Am mult de lucru.
Faptul că receptorii enunţurilor recunosc ca atare sensurile
„contextuale" arată că utilizarea limbii în procesele curente decomunicare, departe de a fi arbitrară, este guvernată de un sistemde principii şi de convenţii specifice, pe care diversele modelegramaticale nu le pot capta.
Pragmatica studiază tocmai felul în care condiţiile concreteale comunicării se repercutează atât asupra producerii, cât şiasupra receptării enunţurilor.
2. Constituirea pragmaticii: condiţii, precursori
2.1. Termenul pragmatică(< gr. pragma „acţiune", în acest caz
„acţiunea de utilizare a limbii") a fost introdus de Ch. Morris, pentrua desemna una dintre cele trei dimensiuni ale procesului de semioză
(semnificare). Dacă sintaxa este domeniul relaţiilor dintre semne,iar semantica - domeniul relaţiilor dintre semne şi referenţii lor,pragmatica este domeniul relaţiilor dintre semne şi cei care leinter.pretează (Morris, 1 938, 6). Consideraţiile lui Morris asupraraportului dintre aceste dimensiuni reflectă însă o anumită oscilaţieîntre ideea unei întrepătrunderi între semantică şi pragmatică şi
