(exemple fiind în rândul muzicienilor şi scriitorilor), darşi la vârste mai înaintate, după cum o dovedescexemplele din aceleaşi domenii.
Aptitudinile se manifestă cu grade diferite: slab,mediu, puternic. Despre prezenţa lor se vorbeşte însă
doar acolo unde ele se constată la nivelul cel mairidicat. Aptitudinile sunt în relaţie cu procesele afectiveşi cu cele motivaţionale; fără motivaţie potenţialulaptitudinal nu se activează, iar aptitudinea nu semanifestă. Interesul, ca factor motivaţional, orientează
activitatea cognitivă a persoanei şi o determină să cauteactivitatea care corespunde aptitudinilor sale.
■ Definire:
- aptitudinea reprezintă o însuşire sau un complexde însuşiri psihice şi/sau fizice, care asigură reuşitaîntr-o activitate.
- termenul „aptitudine" este sinonim cu „capacitate".
■ Originea aptitudinilor este explicată diferit:a) orientarea ce pune accentul pe ereditate, consideră
aptitudinile însuşiri înnăscute; în acest sens, sefolosesc termenii „dotat" sau „nedotat" pentru unanumit subiect, care are sau nu o anumită aptitudine;În sprijinul acestei păreri se aduc, drept argumente,exemple de familii din care, în generaţii succesive,s-au remarcat reprezentanţi cu inteligenţă deosebită
în domenii diferite, precum în familia lui Charles Darwin;
b) o altă orientare, susţinută de psihologul american John Watson, pune accent pe mediu şi educaţie; c) în psihologia contemporană se susţine dubla determinare a aptitudinilor (ereditară şi din partea mediului, şi a educaţiei);
■ Clasificare
a) aptitudini simple - au la bază un singur tip de fenomen psihic sau un singur fel de operaţii (acuitate vizuală, tactilă sau olfactivă, rapiditatea întipăririi); b) aptitudini complexe - rezultă din îmbinarea mai multor aptitudini simple (de exemplu inteligenţa); c) aptitudini speciale - asigură eficienţa într-un domeniu de activitate (de exemplu aptitudini sportive); d) aptitudini generale - asigură eficienţa în mai multe domenii;
■ Inteligenţa ca aptitudine generală
Ideea că inteligenţa este o aptitudine generală este susţinută de psihologia genetică promovată de Jean Piaget. Tot în lucrările lui Jean Piaget inteligenţa este identificată cu gândirea.
În
lucrarea
Teoria inteligenţelor multiple,
Howard Gardner distinge între şapte forme de inteligenţă:
a) inteligenţa lingvistică (aptitudine legată de vorbire, decitit şi scris, de ascultare);
b) inteligenţa logico-matematică (aptitudini de lucru cunumere);
c) inteligenţa spaţială (capacitatea de a înţelege relaţiilespaţiale);
