prin flexibilitate, adaptabilitate, viteza de înţelegereşi capacitate de a învăţa lucruri noi.
b) inteligenţa cristalizată, dependenţa de învăţare, deacumulare de cunoştinţe, cu o dezvoltare progresivă
şi cu posibilitate de creştere a eficienţei pe masuraacumulării a cât mai multor algoritmi de rezolvare aunor probleme diverse.
Dacă inteligenţa fluidă se consideră că susţinereuşita profesională până în jurul vârstei de 35 de ani,după care eficienţa ei scade, inteligenţa cristalizată seapreciază că îşi spune cuvântul în reuşita profesională,după 40 de ani.
Primele studii riguroase asupra inteligenţei au fostrealizate de psihologul englez Charles. Spearman( 1904 ); acesta a lansat ipoteza că fiecare individposedă un factor ce îi determină performanţele laîntrebările testelor de inteligenţă. Acesta a fost numit
,,factor G". În afară de factorul G, ar mai exista şi ,,factorispeciali". La fiecare subiect testat, inteligenţa va reflectanivelul factorului G şi nivelul diferiţilor factori speciali „s".
Prin aplicarea testelor de inteligenţă se obţine
„coeficientul de inteligenţă"; acesta este un număr ceexprimă raportul dintre vârsta mentală dată de numărulde probe dintr-un test, rezolvate corect şi vârstacronologică:
C.I. = �:�.- · 100
Un subiect care rezolvă toate probele specificevârstei sale şi numai pe acestea obţine C. I. =100.
Coeficientul mediu de inteligenţă este 100 într-opopulatie normală; el se exprimă printr-o curbă, în formă
de clopot, numită „curba lui Gauss".
70 85 1 00 1 1 5 1 30
- cei ce obţin C. I. = 80 au un intelect de limită;
- cei ce obţin C. I. = 120 au un intelect superior;
- cei ce obţin C. I. între 130-200 se încadrează încategoria celor cu intelect de excepţie;Deprinderile
Deprinderile sunt componente automatizate aleactivităţii, elaborate conştient, consolidate prin exerciţiu,a căror desfăşurare se realizează fără control conştientpermanent.
■ Formarea deprinderilor:
- se realizează prin învăţare, prezenţa lor fiindsemnalată doar la indivizii care au posibilitatea şidorinţa de a şi le însuşi (de exemplu deprindereade a mânui arcuşul viorii nu este prezentă decât lacei care şi-au însuşit-o prin învăţare);
- necesită atenţie şi efort voluntar;
■ Condiţiile formării deprinderilor:
- prezenţa explicaţiei prin care sunt relevatesemnificaţia formării deprinderii, condiţiile în careea poate fi realizată, condiţiile de calitate pe caretrebuie să le îndeplinească, mişcările pe care lepresupune şi succesiunea acestora;
- demonstrarea modelului de acţiune, în paralel cuexplicaţia, face să crească rapiditatea formăriideprinderilor;
- organizarea exerciţiului pentru formarea şi apoiautomatizarea deprinderii;
- asigurarea controlului şi autocontrolului pentrudepistarea şi înlăturarea erorilor;
- prezenţa interesului şi a aptitudinilor pentru oactivitate;
- menţinerea constantă a principiilor şi metodelor delucru pe parcursul formării deprinderii;
- calitatea metodelor de formare;
94
