Observaţie: deprinderea trebuie formată de laînceput cât mai corect, pentru că este greu să fierestructurată.
■ Clasificarea deprinderilor:
a) după gradul de complexitate, se deosebescdeprinderi simple şi complexe;
b) după procesele psihice în care are locautomatizarea,
se
disting
deprinderi
senzorial-perceptive, verbale şi de gândire (acesteatrei fiind cunoscute şi sub numele de deprinderiintelectuale) şi deprinderi motrice, mai binecunoscute decât cele din categoria anterioară;c) după tipul de activitate, se pot menţiona deprinderide joc, de învăţare, de muncă, de comportare etc.
Clasificările au un caracter relativ.
■ Etapele formării deprinderilor:
- familiarizarea cu acţiunea sau cu conţinutuldeprinderii prin explicaţie şi demonstraţie;
- etapa învăţării analitice, când deprinderilecomplexe se fragmentează în unităţi care se învaţă
pe rând;
- etapa organizării şi sistematizării, în care serealizează o bună execuţie a părţilor şi se încearcă
integrarea lor într-o structură unitară;
- etapa sintetizării şi automatizării, când integrareaelementelor este realizată deplin, atenţia necesară
se reduce, erorile şi încordarea scad;
- etapa perfecţionării, pe parcursul căreia se atingparametrii de corectitudine, precizie, viteză;
■ Avantajele formării deprinderilor:
- asigură o desfăşurare cursivă, corectă şi rapidă aactivităţii;
- se reduc la minimum efortul voluntar şi controlulconştient;
- se realizează schematizarea şi prescurtareaacţiunii prin eliminarea a ceea ce este de prisos;
- se evită opririle, reîntoarcerile;
- se permite concentrarea atenţiei asupra acelorcomponente ale activităţii care nu se potautomatiza;
■ Obişnuinţe şi priceperi
• Obişnuinţa:
- se defineşte ca deprindere ce implică şinecesitatea internă (trebuinţa) pe care o resimteomul În direcţia săvârşirii unei activităţi;neîndeplinirea ei este trăită ca o frustrare;
- se deosebeşte de deprindere (considerată neutră),prin aceea că poate fi pozitivă (ca de ex. obişnuinţade comportare civilizată), sau negativă (obişnuinţa
