Dispoziţia generală a discursului filosofie 2. Despre legătura între comentariu şi proiect enciclopedic în secolul al XVI-iea, vezi M. Foucault, Cuvintele şi lucrurile, op.cit., pp. 90-99.
3. Ferdinand de Saussure defineşte „limba" ca un sistem semnificant particular, cu convenţiile, regulile şi elementele sale specifice; ea constituie condiţia de posibilitate a oricărui „cuvânt" [parole], adică a oricărui produs concret al folosirii unei limbi. ,, Limbajul", în schimb, indică în mod general facultatea umană de a comunica cu ajutorul unor sisteme semnificante, adică al unor limbi particulare. Vezi F. de Saussure, Cours de linguistique generale [1916], ed. de Charles Bally şi Charles-Albert Sechehaye, cu colab. lui Albert Riedlinger, Paris, Payot, 1972
[reprod. a ediţiei a treia din 1931 ], pp. 27-32. Într-un text relativ contemporan cu Discursul filosofie, Foucault caracterizează
această distincţie astfel: ,,Ştiţi că s-a deosebit de multă vreme limba (respectiv codul lingvistic care se impune tuturor indivizilor care vorbesc o limbă: vocabularul, regulile de fonetică şi de gramatică etc.); şi apoi cuvântul, adică ceea ce se pronunţă
efectiv la un moment dat (şi ceea ce se supune mai mult sau mai puţin codului, destul în orice caz pentru a fi înţeles de un altul care vorbeşte sau înţelege aceeaşi limbă)" (M. Foucault,
„La litterature et la folie. [La folie dans le theâtre baroque et le theâtre d' Artaud]", în Folie. Langage, Litterature, op.cit., pp.
89-107, aici p. 104).
4. Foucault se gândeşte aici fără îndoială la Descartes, Spinoza, Fichte şi Husserl.
5. R. Descartes, Reguli ... , op.cit.
6. Christian Wolff distinge trei ramuri ale filosofiei teoretice: metafizica generală sau ontologia, cele trei metafizici speciale (teologia naturală, psihologia şi cosmologia raţională) şi fizica (C.
Wolff, Discours preliminaire sur la philosophie en general, trad.fr.
de Thierry Arnaud et al., Paris, Vrin, 2006 [1 728], § 92).
7. R. Descartes, Meditations metaphysiques, ed. de Marie-Frederique Pellegrin, Paris, Flammarion, 2009 [1641] [Meditaţii metafizice, trad. de Ion Papuc, Bucureşti, Crater, 1997]; I. Kant, Opus postumum, trad.fr. de Jean Gibelin, Paris, Vrin, 1950 [1920].
139
