şi să le deschidă prin explicitări infinite".
1 3. Sistemul filosofie elaborat de Johann Gottlieb Fichte sub numele de Die Wissenschafts/ehre (literal, ,,doctrina ştiinţei") se bazează pe conceptul de subiectivitate pură sau de „ Eu absolut", şi anume pe principiul autoafirmării Eului (Eu = Eu). Vezi J.G.
190
Filosofie, metafizică, ontologie
Fichte, CEuvres choisies de phi/osophie premiere. Doctrine de la 11
science" (1 792- 1 797), ed. a treia, trad.fr. de Alexis Philonenko, Paris, Vrin, 1990.
1 4. Vezi E. Husserl, La Crise des sciences europeennes et la phenomenologie transcendantale, op.cit.
15. Id., Meditations cartesiennes. lntroduction a la phenomenologie, ed. nouă, trad.fr. de Emmanuel Levinas şi Gabrielle Peiffer, Paris, Vrin, 1992 (1 931) [Meditaţii carteziene. O introducere în fenomenologie, trad. de Aurelian Crăiuţu, Bucureşti, Humanitas, 1994].
16. ,,Vedem, deci, cât de legată, din adâncul ultim al posibilităţilor şi al imposibilităţilor ei, de soarta filosofiei occidentale, aşa cum a fost ea hotărâtă în secolul al XIX-iea, este sarcina fenomenologică pe care Husserl şi-o va fixa mult mai târziu" (M.
Foucault, Cuvintele şi lucrurile, op.cit., pp. 340-341 ). Foucault consacră o serie de analize foarte detaliate fenomenologiei lui Husserl în prima jumătate a anilor 1950; vezi M. Foucault, Phenomenologie et Psychologie, op.cit.
17. Referire la Heidegger; vezi supra, p. 18, nota 3 din cap. 1, pp. 23-25 şi 138. În această chestiune, Foucault pare să subscrie tezei lui Vuillemin după care gândirea lui Heidegger, în loc să marcheze sfârşitul metafizicii, nu ar constitui decât o „deplasare postkantiană" a opoziţiei dintre natură şi libertate deja denunţată de Hegel, ceea ce ar face în realitate din Heidegger un „moştenitor" al lui Kant. Vezi J. Vuillemin, L'Heritage kantien et la revolution copernicienne. Fichte, Cohen, Heidegger, Paris, PUF, 1954. În arhivele de la BNF (Fondul Foucault, cota NAF
28730, Cutia 37, dosarul 44), găsim notele de la un curs al lui Jean Beaufret despre Kant, care conţine deja referinţe la Vuillemin apropo de interpretarea heideggeriană a lui Kant.
Foucault revine la această aluzie la Husserl şi la Heidegger cu privire la „vechea sarcină filosofică născută în Occident odată
cu gândirea greacă", într-un interviu cu Alain Badiou din februarie 1965: anunţând deja programul din Cuvintele şi lucrurile, Foucault afirmă că relaţiile dintre filosofie şi psihologie se articulează în sânul unei antropologii considerate ca 191
