Cu Nietzsche, descompunerea discursului filosofie îl lasă
fără protecţie şi apărare împotriva nebuniei. Aceasta capătă de-acum dreptul de a-i da foc, aşa cum i se întâmplă
să aprindă furoarea poeţilor, delirul tiranilor, beţia oamenilor lui Dumnezeu: precum în cazul tuturor celorlaltetipuri de discurs - literare, politice sau religioase -,nebunia poate să-şi exercite dreptul asupra cuvântuluifilosofului 2° . Nebunia reală a lui Nietzsche şi faptul că, în această nebunie, gândirea lui, prin ceea ce putea ea să aibă constant şi determinant, e pusă în joc şi manifestată cumva paroxistic nu dovedesc că filosofia lui era de la bun început străbătută de fulguraţiile nebuniei; nu dovedesc - decât pentru nişte voinţe bune şi puţin naive - nici că Nietzsche nu era nebun (în orice caz, nu atât de nebun .. . ). Ele semnalează, şi fără îndoială că
asta e mai important pentru istoria culturii noastre, că
discursul filosofie era eliberat de-acum de modul de afi care-i fusese propriu după Descartes, că nu mai erahărăzit marelui ciclu funcţional care îi susţinuse până
atunci toate manifestările; că putea el însuşi, rămânândfilosofie, să devină delirant sau, invers, că delirul puteafuncţiona ca extremitate a unui discurs filosofie. În chiarultimele scrisori ale lui Nietzsche, în convocarea suveranilor, în cartea poştală către Strindberg, în ultimul mesajcătre Peter Gast, gândirea lui Nietzsche se scufundă. Darfaptul că putem să recunoaştem aici limitele filosofiei245
Michel Foucault
lui - mai degrabă suspendarea decât întreruperea ei - şi că de-acum oricărei nebunii suntem gata să-i cerem nu numai ceea ce poate ea oferi poetic, dar şi ceea ce poate să enunţe, în abisul său, ca filosofie este semnul că discursul filosofie se desfăşoară după un nou mod de a fi şi se organizează într-un nou regim. ,,Cântă-mi un cântec nou, lumea s-a transfigurat. " 21
Note
1 . Proiectul de a retrasa istoria - sau „ istoria politică" - a adevărului joacă un rol fundamental în lucrările lui Foucault din anii 1 970 şi 1 980. Vezi, între altele, M . Foucault, Lec;ons sur la volante de savoir. Cours au Co/lege de France, 1 9 70- 1 9 71, Paris, Editions de l'EH ESS-Gallimard-Seuil, 201 1 , pp. 1 95-21 O; id.
,, La verite et Ies formes juridiques" [1 974], în DE I, nr. 1 39, pp.
1 406-1 5 1 4 [,,Adevăru l şi formele juridice", trad. de Ciprian Mihali, în M. Foucau lt, Ce este un autor? Studii şi conferinţe, Cluj, Idea, 2004, pp. 89-1 77]; id., Puterea psihiatrică, op.cit., pp. 201 -208; id., Histoire de la sexualite, voi. I, La Volante de savoir, Paris, Gallimard, 1 976, pp. 80-81 [Istoria sexualităţii, voi. I, Voinţa de a şti, trad. de Cătălina Vasile, Bucureşti, Univers, 2004, pp. 59-60]; id., Hermeneutica subiectului, op.cit., pp. 25-29.
2. A.-L.-C. Destutt de Tracy, Elements d'ideologie, op.cit.
3 . A . Comte, Cours de philosophie positive, 2 voi., ed . d e Charles Le Verrier, Paris, Classiques Garnier, 2021 [1 830-1 842].
4. G .W. F. Hegel, Encyclopedie des sciences philosophiques, 3 voi., trad.fr. de Bernard Bourgeois, Paris, Vrin, 1 970-2004 [1 81 7].
5 . Înainte de a introduce noua mutaţie a discursului filosofie care apare în gândirea lui Nietzsche, Foucault stabileşte o relaţie între două puncte majore de discontinuitate ce caracterizează
criza filosofiei: pe de o parte, transformarea raportului dintre filosofie şi actualitatea ei şi, pe de altă parte, modificarea raportului dintre filosofie şi nonfilosofie. În jurul acestor două puncte 246
