genealogică. Filosofia ca acţiune de diagnosticare a prezentu l u i n u va mai fi atunci doar descrierea „ spaţi u l u i în carese desfăşoară gândirea, precum şi condiţiile acestei gândiri,mod u l său de constitu i re" (M. Foucau lt, ,, Qu'est-ce qu'unphilosophe?", art. cit., p. 581 ), ci şi diagnostic care se va referide-acum la „corpul însuşi al prezentului", făcând din prezentteatrul „a ceea ce e acum în noi, în corpul nostru " : în fiziologia lui va fi nevoie să surprindem „originile multiple" caresunt înscrise sub formă de instincte şi de valorizare contradictorii, aşa cum afirmă Foucault în Cursul despre Nietzschesusţi n u t în 1 969- 1 9 70 la Vincen n es (id., Nietzsche. Coursdonne au Centre universitaire experiemental de Vincennes,1 969- 1 970, B N F, Fondul Foucau lt, cota NAF 287 30, Cutia65, în curs de apariţie în aceeaşi serie a „Cursurilor şi lucrărilor lui M ichel Foucault înainte de College de France"). Prinacest decalaj, sarcina descriptivă a arheologiei se vede rearticulată în sân u l analizei istorice a începuturilor m u ltiple şi araporturilor de forţe răspunzând „nevoii de istorie a genealog istului", căci „trebuie să ştii să diagnostichezi maladiile corpului, stările de slăbiciune şi de energ ie, rănile şi rezistenţelelui pentru a judeca despre ceea ce este u n discurs filosofie"
(id., ,, Nietzsche, la genealogie, l'histoire" [1 971 ], în DE I, nr.
84, pp. 1 004-1 024, aici p. 1 008).
249
Michel Foucault
1 O. Pentru acest punct, vezi supra, p. 18 şi nota 3 din cap. 1, pp. 23-25.
11. Foucault face referinţă aici la scrisorile şi cărţile poştale pe care Nietzsche le scrie la Torino la începutul lunii ianuarie 1 889, pe care le semnează „Dionysos" (sau „Nietzsche [Cezar]
Dionysos"), ,, Răstignitul" etc. Vezi F. N ietzsche, Dernieres Lettres, hiver 1 88 7-hiver 1 889. De La Volante de puissance II
a L'Antichrist", trad.fr. de Yannick Souladie, Paris, Editions II
Manucius, 2011; M . Foucault, ,, Sur l'archeologie des sciences", art.cit., p. 731.
12. Maurice Blanchot, Georges Bataille, Antonin Artaud şi Stephane Mallarme sunt printre autorii cei mai citaţi şi comentaţi de Foucault în anii 1960. Pentru Blanchot, vezi mai ales M . Foucault, ,, La pensee du dehors", art.cit. Pentru Bataille, vezi îndeosebi id., ,,Preface a la transgression (en hommage a Georges Bataille)" [1963], în DE I, nr. 13, pp. 261-278. Pentru Artaud şi Mallarme, vezi id., ,, La litterature et la folie", art.cit.; respectiv id., ,, Le Ma/larme de J.-P. Richard" [1964], în Of I, nr. 28, pp. 455-465. În 1978, cu ocazia conversaţiilor sale cu Duccio Trombadori, Foucault declară: ,, Nietzsche, Blanchot şi Bataille sunt autorii care mi-au permis să mă eliberez de cei care au dominat formarea mea universitară, la începutul anilor 1950: Hegel şi fenomenologia" (id., ,,Conversazione con Michel Foucault" [1980], în Of 11, nr. 281, pp. 860-915, aici p. 867.
13. Despre această chestiune, vezi interviul cu Paolo Caruso, apărut în septembrie 1 967, ,,Qui etes-vous, professeur Foucault?"
[1967], în DE I, nr. 50, pp. 629-648, aici p. 640: ,, Pentru Nietzsche, a filosofa consta într-o serie de acte şi de operaţiuni ce ţin de diverse domenii: a filosofa însemna a descrie o tragedie din epoca grecească, a filosofa însemna a se ocupa de filologie sau de istorie". În cursurile sale din 1 954-1955, Foucault utilizează expresia „actul de a filosofa", vorbind despre interpretarea pe care Jaspers o dă filosofiei lui Nietzsche; vezi id., La Question anthropologique, op.cit., p. 317).
14. Foucault susţine că N ietzsche, după ce a menţinut până la capăt întrebarea „Cine vorbeşte?", ajunge „până la urmă să
250
