Noua mutaţie
pătrundă el însuşi înăuntrul acestei interogaţii, pentru a o întemeia pe el însuşi, ca subiect vorbitor şi întrebător - Ecce homo"
(M. Foucault, Cuvintele Ji lucrurile, op.cit., pp. 411-412).
1 5. Într-un interviu împreună cu Deleuze, publicat în septembrie 1966, Foucault susţine că „apariţia lui Nietzsche constituie o cezură în istoria gândirii occidentale", căci „modul discursului filosofie s-a schimbat cu el": ,,Înainte de el, acest discurs era un Eu anonim. Astfel, Meditaţiile metafizice au un caracter subiectiv. Totuşi cititorul se poate substitui lui Descartes. Imposibil de a spune «eu» în locul lui Nietzsche" (M. Foucault, ,,Michel Foucault et Gilles Deleuze veulent rendre a Niezsche son vrai visage", art.cit., p. 579).
1 6. Foucault se referă aici la titlurile din a doua, a treia şi a patra parte din Ecce homo: ,, Warum ich so klug bin", ,, Warum ich so gute Bucher schreibe" şi „ Warum ich ein Schicksal bin" (F.
Nietzsche, Ecce homo, op.cit., pp. 258-275, 276-332, 333-341
[Ecce homo, trad. de Mircea lvănescu, Bucureşti, Humanitas, 2013, pp. 32-59, 60-147, 148-1 65]).
17. Pentru jocul pseudonimelor la S0ren Kierkegaard, vezi şi M .
Foucault, ,,Ce este un autor?", op.cit., p . 42.
18. ,,[C]um aş putea să neg că aceste mâini şi corpul acesta sunt ale mele? Decât dacă nu cumva mă aşez în rândul celor smintiţi, al căror creier este atât de deranjat şi de întunecat de aburii negri ai bilei, încât dau fără întrerupere asigurări fie că sunt regi, pe când ei sunt de fapt foarte sărmani; fie că sunt înveşmântaţi în aur şi purpură, pe când ei sunt complet goi; sau îşi imaginează
că sunt ulcioare sau că au un corp din sticlă. Dar aceştia sunt nebuni şi cum aş fi eu mai puţin extravagant, dacă m-aş conduce după exemplul lor? (R. Descartes, Meditaţii metafizice, op.
cit., p. 28).
1 9. Pentru o interpretare analoagă a acestui pasaj din Meditaţii ce introduce o ruptură între raţiune şi lipsă de raţiune, care se dovedeşte crucială pentru istoria gândirii occidentale, vezi M.
Foucault, Istoria nebuniei în epoca clasică, op.cit., pp. 42-45. În
,,Cogito şi istoria nebuniei" (Revue de metaphysique et de morale, voi. 68, nr. 4, 1963, pp. 460-494; reluat în L'Ecriture et la 251
Michel Foucault
