Totuşi, chiar şi un film documentar este văzut prin ochii tăi;
22
„Noul val" în cinematografia românească
tu, regizorul, filtrezi foarte mult din acea viaţă pe care o povesteşti. De aceea, cred că se amestecă două vieţi: cea a subiectului, povestită, şi cea a regizorului, care o filtrează pe prima.
În acest sens, aş putea să zic că documentarele mele sunt şi nişte autoportrete, fiindcă mereu e destul de mult din mine în aceste filme, care au, deci, ceva autobiografic. Şi la alegerea temelor se vede asta, pentru că fiecare regizor are nişte teme preferate. Pe mine m-a interesat, de exemplu, cum o anumită
zi din viaţa unui om îi schimbă tot traseul ulterior. De exemplu, Lena Constante a fost arestată în ziua X, şi asta i-a schimbat toată viaţa, tot ceea ce a urmat după acea zi. La Graţian, chiar naşterea sa, prin felul atipic în care ea s-a produs, i-a modificat întreaga viaţă. Şi la Asta e se poate spune că 22 decembrie 1989
le-a schimbat viaţa acelor oameni.
Dar acest ultim film, spre deosebire de celelalte amintite, includemai multe poveşti intersectate .. .
Asta e este structurat pe ideea de generaţii, dar nu aceasta a fost prima mea intenţie. Am gândit filmul - şi aşa am şi obţinut finanţare pentru el - pe ideea de clase sau straturi sociale nou apărute după 1989: şomerul, capitalistul, liber-profesionistul. . .
Găsisem figuri pentru toate aceste straturi sociale noi, dar, când m-am dus la filmare, şomerul se angajase, capitalistul dăduse faliment. . . Aşa am pierdut structura iniţială, fiindcă nu am putut să înlocuiesc imediat golurile rămase, şi atunci am decis să merg pe ideea de generaţii diferite, pentru că, făcând multe luni prospecţii acolo, cunoşteam deja foarte multă lume. Pentru un documentarist, este şi înfricoşător, dar şi frumos faptul că
iniţial este sigur că poate lucra cu nişte oameni la un proiect, dar, până când adună banii, până strânge echipa, se schimbă
ceva, oamenii pleacă sau, pur şi simplu, nu mai vor să lucreze cu el.
