Thomas Ciulei
23
Nu ţi-e teamă că ţi se va întâmpla acelaşi lucru cu noul tău proiect,
Basa?
Dar chiar sunt în situaţia asta şi la Basa, unde am din nou caractere principale diferite. Câteva săptămâni am crezut că pot lucra cu nişte persoane şi acum, când m-am dus, nu am mai putut intra în legătură cu una dintre figurile principale, o fată
de 20 de ani care vrea neapărat să plece din ţară. Între timp, ea s-a retras foarte mult, fără nici un motiv aparent. Într-o situa
ţie de genul ăsta, trebuie să mă întreb: chiar dacă ar fi să ne apropiem din nou, aş mai putea lucra cu o persoană care, fără
nici un fel de motiv, nu a mai vrut să aibă contact cu mine, pur şi simplu dispărând? Fiindcă, dacă asta s-a întâ�plat o dată, se poate întâmpla şi a doua oară, iar ăsta este un lucru pe care nu ţi-l poţi permite, cu toată echipa acolo, cu toţi banii băgaţi în producţie, cu tot stresul. . . Aşa ceva te dă peste cap şi trebuie să găseşti rapid pe altcineva. Ce vreau să sugerez este că reh ţiile dintre regizor şi oamenii portretizaţi în film trebuit sa fie foarte solide pentru a parcurge împreună drumul filmărilor.
O relaţie solidă între regizor şi oameni va ajuta foarte mult pentru a se trece şi de acele momente de criză care pot apărea pe parcurs. De exemplu, tu, ca regizor, vrei să filmezi o anumită
scenă, şi ei nu vor. Sau ai filmat o anumită scenă, şi lor le e teamă că ai văzut prea mult în scena aia, se gândesc la ce ai mai putea tu să vezi şi se retrag. Pot apărea multe momente care să dea proiectul peste cap, din motive foarte personale, între tine, ca regizor, şi oameni, ca personaje.
De ce faci film documentar?
Pe mine mă interesează mereu oamenii reali, adică oamenii din jurul meu: vecinii, boschetarii, oamenii de la colţ .. . Mie îmi place să vorbesc cu oamenii şi să-i înţeleg. Cred că în România
