eu am vrut să ştiu cine sunt cei rămaşi în urmă, de care nu se
mai interesează nimeni. Şi aşa am ajuns la Basarabia, care nu
mai e o temă pentru România (a fost la începutul anilor '90,
dar astăzi nu mai e). Din cauza acestei orientări înapoi, m-a
şi interesat în Basarabia nu soarta celor care pleacă, ci a celor
rămaşi acasă, a celor uitaţi.
Care a fost cel mai dificil film pe care /-ai făcut până acum?
În mod sigur, Asta e, din cauza condiţiilor în general: foarte
multe luni de filmare şi o natură destul de ostilă. Ea este
frumoasă pentru un turist, dar, dacă trăieşti mai mult acolo,
devine ostilă. Iată un lucru pe care am încercat să-l arăt, dar
care aici, în România, nu s-a înţeles corect. Asta, deoarece
oamenii nu cunosc Delta, se duc ca turişti acolo şi se aşteaptă
să ai aceleaşi impresii ca şi ei, dar tu, stând luni şi luni acolo,
ai nişte impresii complet diferite. Eu am încercat să găsesc figuri
care să îmi susţină punctul de vedere: în ce te transformă, de
fapt, acea natură pe care noi o considerăm frumoasă, dar care
te atacă încet până în măduva oaselor, şi vara, şi iarna. Practic,
nu există scăpare, te transformi într-o persoană mai agresivă
şi mai singuratică, ba chiar ajungi să miroşi altfel. . .
Crezi că astfel de puncte de vedere diferite de percepţia generală
sunt originea acuzelor de antipatriotism care ţi s-au adus?
Mi s-au adus acuze şi la Graţian, cum că noi, românii, nu suntem aşa de retrograzi încât să credem în nişte oameni care se
transformă în lupi. Or, în filmul ăla se spune de la bun început
că este vorba de satul bihorean Izbuc, nu de România .. . Există
la noi o adevărată manie a imaginii de ţară, iar discuţia asta
