26
„Noul val" în cinematografia românească
dacă nu aş fi făcut filmul despre Graţian, el ar fi murit, şi atunci toată povestea asta, atât de frumoasă, s-ar fi pierdut; Graţian chiar a murit, dar la câţiva ani după ce am făcut filmul. Acesta a fost şi cazul Lenei Constante, care a murit anul trecut. Deci, şi o poveste, dacă este foarte puternică, te poate obliga să faci un film. Citeam recent un interviu cu Paul Auster, care povestea ceva similar: a vrut să facă un film, a scris scenariul, nu i-a plăcut şi l-a pus deoparte, dar povestea îl urmărea mereu, aşa că, până la urmă, a trebuit să facă filmul. Deci şi povestea are putere; nu suntem numai noi cei care decidem lucrurile astea, şi povestea poate decide asupra noastră, spunând: ,,Eu îl iau regizor pe Paul Auster sau pe Thomas Ciulei sau pe mai ştiu eu cine".
Deşi ai trăit mulţi ani în Occident, subiectele filmelor tale suntstrâns legate de spaţiul românesc. Nu te-a tentat nici un subiectdin străinătate?
Nu suficient de mult încât să fac un film despre el, cel puţin nu încă. În perioada 2003-2004, când am fost desfiinţat, prin note, de comisia de selecţie a CNC-ului, condusă din umbră
de Sergiu Nicolaescu, m-am gândit să plec din România, să
lucrez în altă ţară. Însă apoi am câştigat cu proiectul despre Basarabia şi am rămas aici. Pentru mine, România e în continuare o ţară foarte instabilă, iar lucrurile care se întâmplau acum doi ani pot reveni oricând.
Cum te-ai apropiat de Basarabia şi cum ţi-a venit ideea noului film?
Eu tind întotdeauna să mă uit înapoi, nu înainte. Viitorul nu mă interesează foarte mult. Scriitorul rus Brodsky spunea:
„Viitorul e propagandă", iar eu cred acelaşi lucru. De aceea m-am orientat întotdeauna înapoi, nu doar în trecut, ci şi în
Thomas Ciulei
27
altă direcţie geografică: când toată lumea merge spre Occident,
