42
„Noul val" în cinematografia românească
Care este filmul pe care fi simţi cel mai aproape?
De obicei ultimul. Revăzând însă Duo pentru Paoloncel şi Petronom (1994), pot să spun că şi el mi-e foarte apropiat, fiind şifoarte personal.
Rămânând la acest film, tatăl tău (scriitorul Petre Solomon) te-ainfluenţat în alegerea carierei?
Mai degrabă mama, care era o cinefilă înrăită şi frecventa asiduuCinemateca. Era în stare să-i scrie criticului de film Tudor Caranfil,cerându-i să dea în emisiunea lui o anumită secvenţă din filmulunui regizor georgian. Pe vremea aia, chiar exista cinefilie înRomânia şi erau nişte cozi imense, de exemplu, la Călăuza saula Siberiada. Sunt nişte vremuri, din păcate, apuse.
Următorul tău proiect, cu care ai câştigat o finanţare de la CNC, vorbeşte despre importanţa postului Radio Europa liberă în perioadacomunistă. Vei mai face filme cu subiecte care ţin de istoria recentă?
În mod clar, acum îmi doresc să nu mai fac filme cu subiecteistorice după cel despre Radio Europa Liberă. De fapt, cu documentarul ăsta, care se termină în anii '90, mă apropii de contemporaneitate.
De unde vine titlul Război pe calea undelor?
Întotdeauna găsesc mai întâi un titlu englezesc sau franţuzesc,pentru că de acolo îmi vin banii; de aceea, trebuie şi să scriusubiectul în engleză sau franceză. Filmul se numeşte, de fapt,Cald Waves, o combinaţie între Cald War (,,Războiul Rece" înengleză) şi waves, cuvânt care poate desemna şi „valuri", şi
„unde radio". Am găsit echivalentul românesc Război pe caleaundelor pentru concursul CNC, dar nu sunt deloc mulţumit deacest titlu şi îl voi schimba, probabil, când voi găsi altul mai bun.
Alexandru Solomon
43
În ce stadiu se află acest proiect?
Am început să mă documentez pentru el la Budapesta şi voi începe filmările foarte curând. Trebuie să filmez în România, Franţa, Germania şi SUA, de aceea costurile de producţie sunt foarte mari. E un subiect istoric, dar pentru mine actual, măcar din perspectiva faptului că e din nou vorba despre propagandă, mai precis despre modul în care americanii au utilizat-o asupra blocului estic prin Radio Europa Liberă. Mă interesează mai ales felul în care un instrument de propagandă americană era privit ca unica sursă de adevăr într-o ţară ca a noastră. Radio Europa Liberă a avut un rol benefic în comunism, zic eu, dar, cu toate astea, nu poţi să nu vezi ceea ce era cu adevărat. Cred că un documentar trebuie să dea măcar două perspective asupra unui anumit subiect şi să nu se angajeze a demonstra ceva cu tot dinadinsul. Nu cred că există un singur răspuns sau un singur adevăr, cu atât mai mult în lumea în care trăim noi azi. Probabil că acum douăzeci de ani era mai simplu. Nu că mi-ar părea rău după acea epocă .. .
