Mai ai şi alte proiecte?
Iarna asta am tot scris şi s-au strâns vreo 15 proiecte. Tot propun în stânga, în dreapta .. . Problema cu documentarul este că
e foarte scump, şi în România nu prea există mijloace pentru a fi făcut; singura soluţie este coproducţia, or asta durează ani întregi. E o meserie care, din punctul ăsta de vedere, te nemul
ţumeşte, pentru că ai lungi perioade în care nu lucrezi, doar îţi faci planuri şi îţi cauţi surse de finanţare. Îl invidiez pe muzicianul care are vioara lui şi poate exersa opt ore pe zi şi aş
vrea să ajung şi eu la un fel de echilibru, să am camera mea şi să pot exersa zi de zi. Desigur, un film nu se face numai filmând şi, contrar aşteptărilor, şi un documentar se scrie îndelung şi foarte amănunţit înainte; există, deci, o perioadă de
44
„Noul val" în cinematografia românească
gestaţie absolut necesară. Totul pare simplu atunci când găseşti povestea reală, dar ea nu este filmul pe care vrei să-l faci, trebuie mai întâi să zacă în tine un timp, tu să te încarci cu informaţii, să scrii şi să rescrii .. . E un proces care nu se face cu camera pe umăr. Din păcate, la noi există o confuzie între reportaj şi documentar. Vezi că scrie în programul TV „documentar" şi descoperi un reportaj făcut de nişte oameni, probabil bine intenţionaţi, care au plecat pe stradă timp de trei zile, au montat două zile şi se cheamă c-au făcut un documentar. Astea, după mine, nu sunt filme care pot să reziste estetic.
La noi este foarte influent # modelul de documentar promovat decanale străine precum Discovery .. .
Aşa e, când întrebi pe cineva din România dacă ar produce documentar şi, dacă da, cum ar vrea să fie, el zice: ,,Păi, să fie ca la Discovery". Dar şi aici există o capcană: Discovery difuzează un tip de documentar comercial, realizat cu multă pregătire şi cu multă muncă, dar în nişte condiţii profesionale foarte clare. Ei au nişte formate fixe, din care nu poţi să ieşi: naraţiunea trebuie să fie într-un anumit fel, nu există poezie, nu există
punct de vedere al autorului; mai mult, e vorba de un film făcut în funcţie de pauzele publicitare. După mine, nu acesta este etalonul pentru documentar. Nu zic că n-ar fi foarte bine să se producă documentare de tip Discovery în România, făcute de oameni care să aibă structura necesară. Însă acesta nu mi se pare un etalon şi nu cred că există o cultură de documentar în România, de aceea toată lumea se referă la Discovery.
Ce părere ai despre difuzarea filmelor documentare pe posturile deteleviziune autohtone?
Trebuie ca televiziunea să difuzeze film documentar, de orice culoare, dar să fie documentar, nu reportaj. Şi e preferabil ca
