Via,tă de câine
aceste filme să fie însoţite de o discuţie şi nu să fie aruncate crude pe piaţă. În momentul de faţă, eu cred că există mai mult interes decât programare, o cerere mai mare decât oferta. Însă
sistemul mass-media de la noi e foarte limitat, toate posturile se imită între ele şi ajung să difuzeze aceleaşi programe. Pentru mine, e menirea postului public, pe canalele lui principale, să difuzeze documentar. Există totuşi mici semne că situaţia se va îndrepta. În plus, eu cred - şi am tot spus-o de sute de ori
- că faptul că nu există documentar este un reflex al faptului că nu există dezbatere socioculturală în România de azi; există, din păcate, doar o subţire pojghiţă mediatică de scandal, pe subiecte cotidiene ...
Nu ţi-e teamă de ficţionalizare în documentarele tale?
Ferindu-se de spectacol, de ,,făcătură", există pericolul ca regizorii românii să producă filme mai puţin emoţionale, care să
46
„Noul val" în cinematografia românească
ajungă mai greu la public decât dacă şi-ar asuma statutul de ficţiune. Chiar dacă e filmat cu camera în mână, tot ficţiune este.
Din clipa în care ai pus o cameră în faţa unui subiect, lucrurile s-au schimbat. De aceea, nici în documentarele pe care le-am făcut nu m-am ferit deloc să recreez nişte situaţii sau să le stilizez. Cred că orice fel de mijloc stilistic e bun, şi asta nu înseamnă că povestea este mai puţin adevărată.
Cum iţi alegi subiectele?
Există o fază în care mă preocupă şi încerc să aflu cât mai multe; unele cad la selecţia asta, iar altele rezistă în timp. Se poate întâmpla ca şi pe stradă să găsesc subiecte. Există unele teme care plutesc în aer, altele le găsesc în presă sau în discuţiile cu prietenii. . . De asemenea, mi s-au şi sugerat subiecte.
Ai un anumit public-ţintă?
Spectatorul potenţial sunt eu, n-am alt profil mai precis al lui.
Eu sunt sigur că lucrurile care mă interesează pe mine îi mai interesează şi pe alţii, aşa că pornesc de aici şi încerc să lărgesc acest public. Lucrând mult cu televiziuni străine, sunt obligat să intuiesc cam ce i-ar interesa şi pe ei. Sunt nevoit să fac asta, dar cred că e bine şi pentru publicul românesc, deoarece îi oferă un fel de distanţă bine-venită. Cred că e mai bine să
priveşti problemele româneşti dintr-o perspectivă internaţională.
Lucrurile care sunt neimportante, de interes local sau de strictă
