50
„Noul val" în cinematografia românească
Cum crezi că te-a influenţat formaţia ta În filmele pe care le faci?
Tot ceea ce am învăţat făcând pictură - dar şi desen, gravură, sculptură sau modelaj - m-a ajutat foarte mult în momentul în care am trecut la cinema şi am încercat să speculez specificul acestei a şaptea arte. Multă lume îmi spune că în filmele mele nu se vede că am făcut pictură; probabil, ei se aşteptau la nişte cadre construite în raport direct cu numărul de aur, cu o lumină
modelată astfel încât să inducă nu ştiu ce senzaţii impresionisto-expresioniste . . . Nu e cazul, pentru că, în mintea mea, cinematograful este foarte clar definit. În plus, am făcut şi fotografie înainte, un alt lucru care m-a ajutat. De exemplu, consider că specificul fotografiei, adică ce are ea şi n-au celelalte arte, este tocmai surprinderea momentului, îngheţarea clipei; de aceea, atunci când am făcut fotografie, am făcut în special fotografie de reportaj. Există tot felul de legături subtile între pictură
şi fotografie sau între pictură şi cinematograf. Eu voi continua să fac fotografie şi să speculez ceea ce îi este specific fotografiei, la fel cum voi specula în continuare specificul cinematografului. Iar filmele pe care le voi face nu vor semăna nici cu pictura, nici cu fotografia, vor semăna cu cinematograful.
Ce-mi poţi spune despre studiile la Geneva # despre filmele făcute
atunci?
Erau filme de şcoală şi, ca toate filmele de şcoală, aveau lucruri bune şi lucruri rele, chiar mai multe lucruri rele decât lucruri bune. Dar aşa e în şcoală: înveţi să filmezi, înveţi să alegi pozi
ţia aparatului şi să-ţi defineşti poziţia ta de autor, încerci să
înţelegi în ce fel se face un film, în ce fel se scrie un scenariu . . .
Pretextul ăsta care este scenariul trebuie să cuprindă discursul tău personal, viziunea ta despre lume şi lucruri. Iar filmele din şcoală sunt nişte încercări, cum, de altfel, cred că ar trebui să
