54
„Noul val" în cinematografia românească
Totu#, a avut un succes destul de mare pentru un film românescde autor .. .
Da, a avut succes la noi, dar asta ţine de orgoliul naţional: dacă
e un film care a luat premiu la Cannes, multă lume se duce
să-l vadă pentru asta. Ei îşi zic: ,,Dacă le-a plăcut francezilor,
trebuie să-mi placă şi mie". Altfel, filmele care nu au succes
într-un festival de afară nu au succes în ţară. Suntem o naţiune
tânără şi o cultură mică, dar eu sper că, încet-încet, vom înţelege că cinematograful, pictura, literatura, muzica, operele de
artă în general nu au legătură cu premiile. Există filme care
nu pot intra în selecţia unui festival de film important pentru
că sunt extreme ca opţiune; vorbesc de cinematograful experimental, extrema extremelor în materie de film de autor. Din
cauza modului în care sunt distribuite filmele la noi, nu ajung
aici foarte mulţi autori care experimentează la frontiera dintre
cinematograful narativ şi cel poetic, de care vorbea Chabrol.
Va mai trece ceva vreme până vom înţelege că premiile trebuie
socotite strict ca nişte bonusuri. Filme importante nu au luat
premii, iar altele mai puţin importante au luat; premiul nu reprezintă o garanţie. Cel mai important lucru pe care l-au adus
premiile regizorilor români - şi mă refer în special la intervalul
2004-2006, pentru că într-un interval de timp foarte scurt
cinematografia românească a fost foarte premiată - este acela
că le-au indus tinerilor regizori, studenţilor de la Regie sau
oamenilor care vor să facă film sentimentul foarte sănătos că
se poate, că nu trebuie să te duci la Hollywood sau altundeva
în Occident pentru ca vocea ta să se audă, pentru ca viziunea
ta despre lume şi viaţă să fie bine primită. Cred că suntem o
ţară de complexaţi din punctul ăsta de vedere. De exemplu,
