96
„Noul val" în cinematografia românească
să aleg un subiect de documentar doar pentru că-mi place mie sau nu. Weissmiiller şi Lugosi sunt, de fapt, domnul Tarzan şi domnul Dracula, şi aici, dar şi în Europa de Vest sau America.
Acestea sunt două subiecte care au un potenţial de piaţă considerabil şi prefer să fac astfel de filme, decât să nu le fac deloc.
Trebuie să constat că nu există un interes foarte mare pentru subiecte est-europene sau româneşti, de aceea am fost nevoit să mă orientez către biografiile unor celebrităţi mondiale dacă
doream să lucrez cu finanţări din străinătate. Este adevărat că, în felul acesta, eu fac acum filme documentare pentru televiziune şi mai puţin filme de autor pentru festivaluri.
Ce alte criterii ai atunci când îţi alegi subiectele viitoarelor filme?
Relevanţa pentru marele public, originalitatea şi, nu în ultimul rând, potenţialul de finanţare.
Din câte ştiu, Născuţi la comandă. Decreţeii este primul tău film
care a avut parte la noi de o dezbatere publică, inclusiv la televiziune.
Eşti mulţumit de reacţiile generate de această producţie, în ţară şi
În străinătate?
După filmul acesta, care mi-a impus o încărcătură emoţională
şi morală copleşitoare, nu poate fi vorba de mulţumire. Sau nu m-am gândit să-mi evaluez mulţumirea, m-am gândit să văd dacă
mai pot, să încerc să respir . . .
De ce ţi s-a părut acest film mai dificil?
A fost un proiect mai elaborat decât tot ce făcusem eu până
atunci. Era şi normal, pentru că era vorba de unul dintre experimentele sociale cele mai semnificative din istoria omenirii: povestea a peste două milioane de oameni care s-au născut în urma Decretului 770 din 1966; aveam, deci, de-a face cu foarte