Florin lepan
99
de ficţiune românesc (aproximativ 230.000 de euro). El a fost colectat împreu.nă cu partenerii mei din Germania (StarCrest, câştigătorul unui premiu Emmy în 2003 pentru documentarul Life Goes On) şi provine din foarte multe surse: canalul de televiziune ARTE, televiziunea olandeză AVRO, televiziunea finlandeză YLE, televiziunea austriacă ORF, televiziunea română TVR, CNC şi un fond pentru film din landul german Hessa.
De ce ai ales acest subiect?
Cred că povestea acestui actor american este foarte puţin cunoscută, deşi el este emblematic pentru zona filmelor de groază
clasice. Se ştiu foarte puţine despre cine a fost el, de unde venea, cum a evoluat ca actor ş.a.m.d. Acest subiect îmi oferă şansa de a face o legătură între mitul comercial american, care ţine mai mult de Hollywood, Dracula sau Frankenstein, şi obiceiurile precreştine din zona Lugojului, a Banatului, de unde provine Lugosi. E o conexiune unică, pe care nu ştiu s-o mai fi făcut altcineva. E, de fapt, o întâlnire între două lumi: pe de o parte, cea autentică, a ritualurilor precreştine (strigoi, moroi, blesteme etc.), o lume mult mai profundă decât ştirile şi senzaţionalul ieftin, şi, pe de altă parte, un mit de succes (Dracula), care se tot reciclează, prin noi şi noi filme, seriale, desene animate, cărţi ş.a.m.d.; nu cred că acest mit va dispărea în următoarea sută de ani. Este vorba şi de o biografie, care vrea să fie cât mai aproape de povestea reală a lui Bela Lugosi. Desigur, este greu să faci un film despre cineva care nu mai este şi, deci, nu poate să confirme sau să infirme dacă aşa s-au întâmplat lucrurile cu adevărat.
Ce proiecte ai după ce termini filmul despre Bela Lugosi?
Un pescuit în tihnă maximă.
1 00
„Noul val" în cinematografia românească
Ce reacţii vrei să provoci spectatorilor documentarelor tale?
Dacă le-am captat atenţia pentru cinci minute, eu unul suntmulţumit.
Cum se vede cinematografia românească de la Timi�oara? Ai adoptat
deliberat o poziţie mai periferică pentru industria filmului de la
noi sau a�a a vrut hazardul?
Nu mi-am propus în mod deliberat să stau departe de Bucureşti, aşa a fost să fie. Evident că plătesc un preţ destul de marepentru că nu sunt acolo, dar chiar distanţa faţă de Bucureştia fost cea care m-a stimulat să mă îndrept către Vest cu şi maimultă înverşunare. Să fii un periferic nu este o mare fericire,dar trebuie să admit că Bucureştiul a auzit totuşi de mine şică, de câte ori mă duc acolo, am sentimentul că filmele melesunt apreciate şi că uşile îmi sunt deschise. În meseria astaeste foarte important să lucrezi constant şi să încerci să nudezamăgeşti foarte des.
Un cinema care te face să reacţionezi
Filmele lui Florin lepan sunt precum ouăle Kinder cu surprize: întotdeauna surprind, fără ca totuşi să încerce să şocheze. Dacă ar fi să căutăm căznit o unitate între ele, ea stă în aceea că poveştile pe care le-a ales întotdeauna sunt luate din viaţa reală, oamenii cu şi despre care vorbeşte el sunt oameni adevăraţi; crede că „viaţa bate filmul", că realitatea e oricând mai tare decât ficţiunea, şi nu încetează să o demonstreze de la poveste la poveste.
