interacţiunea socială. Am sugerat existenţa unor mecanisme care guvernează reproducerea şi modificarea reprezentărilor şi practicilor. Cu toate acestea, cartea de faţă reprezintă doar perspectiva unui singur antropolog, în timp ce alţi etnografi ar putea alege multe alte unghiuri din care societatea Săteniului poate fi înţeleasă. Date fiind perspectiva mea antropologică şi traseul meu etnografic prin Săteni, am considerat
„suficient de convenabil", în sensul lui Radcliffe Brown, să
încerc să găsesc un sens în lucrurile pe care le-am considerat fascinante sau surprinzătoare prin studierea modului în care funcţionează încrederea în societatea rurală studiată.
Deşi nu sunt guvernate de o unică teorie unificatoare care să ghideze observaţiile sau să fie testată în interviuri, interpretările mele etnografice au început să devină analitice în momentul în care am început să dezvolt explicaţii cauzale.
Unele analize au rămas la un nivel social „micro", ca în cazurile în care am încercat să înţeleg de ce un anume om şi-a tratat vecinul într-un anume fel. Altele au ţintit către niveluri imediat superioare, care implică practici recurente precum ritualurile sau certurile şi fisiunile de familie. Iar altele s-au ocupat de fenomene încă mai generale, pe termen lung: reprezentări şi practici larg răspândite în Săteni, persistenţa şi transformarea lor aşa cum se observă în istoria mai recentă sau mai îndepărtată-cum ar veni, cultura propriu-zisă a Săteni ului. Această
carte propune un fir roşu care leagă toate aceste niveluri de analiză prin metoda etnografică a descrierii profunde (Geertz, 1973), ca unealtă antropologică de explorare a mecanismelor care leagă comportamentele punctuale de instituţii sociale, minţile oamenilor de practici şi reprezentările culturale şi ecologia de istorie. Fără a căuta o teorie generală a societăţii din Săteni, am analizat rolul crucial al încrederii şi neîncrederii în câteva din domeniile-cheie ale acesteia, prin studii de caz extinse asupra interacţiunilor sociale.
A AVEA SAU A NU AVEA ÎNCRED ERE 367
Titlul de lucru al acestei cărţi a fost, la un moment dat, A avea, sau a nu avea încredere, deoarece alegerile sociale ale localnicilor capătă sens atunci când sunt văzute ca oscilând între cooperare şi necooperare, între punţi morale şi graniţe non-morale. Alegerea finală a pus accentul pe înţelegerea unei societăţi caracterizate printr-un nivel scăzut de încredere, însă aşteptările sociale nu sunt niciodată total albe sau negre, în sensul încrederii sau al neîncrederii depline. Gândurile şi comportamentele legate de încredere vin în diferite nuanţe de gri, sunt condiţionate şi condiţionează alte aşteptări, sunt susceptibile de schimbare şi conectate cu alegeri trecute sau viitoare. Cu toate acestea, localnicii din Săteni par a opta mai adesea pentru neîncredere în dauna încrederii faţă de consătenii lor şi, în general, faţă de oameni.
În primele două capitole, am descris modul cum interesele personale ale indivizilor intră adesea pe o traiectorie de coliziune. Fie că e vorba de turneele pentru prestigiu sau alte resurse din cârciumă sau de efortul de reproducere socială într-un mediu cu resurse limitate, oamenii din Săteni se izbesc frecvent de contexte în care competiţia prevalează asupra cooperării.
Riscurile includ vătămarea materială sau corporală, pierderea reputaţiei sau încălcarea promisiunilor. Pământul şi prestigiul social sunt doar două dintre multele resurse disponibile în cantitate limitată şi ele opun fiecare localnic contra altui localnic, iar oamenii şi familiile lor nucleare sunt, în ultimă
instanţă, singurii răspunzători de propria bunăstare, fără a se putea aştepta la generozitatea cuiva din exterior. Suspiciunile în privinţa unor ameninţări externe, fondate sau nu, fac ca societatea extinsă să pară mai repede un loc periculos, în care fiecare persoană sau familie trebuie să-şi facă loc cu coatele pentru a-şi asigura existenţa, iar viaţa socială este infiltrară
de o stare de continuă vigilenţă.
Cu toate acestea, acolo unde e competiţie, e şi cooperare.
Indivizii nu se aşteaptă la bunăvoinţă de la interacţiunile 368 NEÎNCREDEREA
sociale aleatorii, generice, dar presupun că vor primi ajutor, şi îl oferă, de la oamenii cu care au relaţii de mutualitate. De la clica dinamică, dar superficială social a tavernei din capitolul 1 la familiile coezive şi fundamentale din capitolul 2, de la relaţii diadice ca prietenia sau patronajul la cele de complexă interdependenţă a rudeniei din capitolul 3, oamenii din Săteni îşi creează un univers de legături personale bazate pe angajamente morale reciproce. Unele dintre relaţiile fundamentale încep la naştere, altele se creează prin căsătorie sau ritual. Prieteniile cresc din colaborare la muncă, afaceri, politică, nunţi, înmormântări, jocurile de cârciumă sau întâlniri întâmplătoare. Unele relaţii durează toată viaţa, altele se creează doar cu puţin înaintea morţii, multe altele apar şi dispar în procese recurente sau idiosincratice. În spatele tuturor acestor evenimente, echitatea şi normele culturale guvernează
apariţia, reproducerea, modificarea sau dispariţia relaţiilor sociale. Sistemele modului domestic de producţie şi al moralităţii legate de rudenie s-au adaptat constant la schimbările istorice, însă cooperarea pare a se fi limitat în toate epocile la nivelul relaţiilor personale.
Paradoxul aparent este că o societate atât de atomizată a putut supravieţui în condiţii de relativă stabilitate fără un cod moral puternic, care să unească toţi localnicii, şi fără principii universale de cooperare generală. Capitolul 4 a arătat cum sătenii au reuşit să supravieţuiască în timp, chiar dincolo de existenţa biologică, investind într-un cerc restrâns de relaţii sociale, ca vehicul pentru o existenţă tranzacţională de-a lungul vieţii şi transcendentă mai apoi. Valorile sacre simbolizează moralitatea personalizată, centrată pe gospodării şi relaţiile de rudenie, la fel ca strategiile politice pentru alegeri locale sau naţionale, discutate în capitolul 5. Obligaţiile abstracte, impersonale nu au câştigat niciodată mult teren printre localnici, iar interesele private au surclasat dogma religioasă
creştină sau ideologiile politice modeme, democratice sau nu, A AVEA SAU A NU AVEA ÎNCRED ERE 369
în reprezentările şi practicile oamenilor. Fragmentarea a dus la un echilibru social relativ stabil în care indivizii, familiile lor şi reţelele lor de neamuri şi prieteni concurează pentru superioritate pe acest pământ sau în imagine spirituală. Pie
ţele de prestaţii rituale şi brokeraj politic livrează beneficii private, inclusiv cu costuri colective. Mai mult, nici identitatea religioasă, nici cea de partid nu s-au cristalizat în grupuri cooperative stabile sau în coaliţii bine delimitate care s-ar fi putut angaja în conflicte majore sau chiar ireductibile în această
societate rurală. Tranzacţiile private bazate pe încrederea personalizată fac lumea socială a Săteniului să meargă înainte.
Diferitele forme de neîncredere protejează localnicii împotriva eşecurilor şi pericolelor din cooperare, a spolierii sau a înşelării sau a altor cazuri de asimetrie păguboasă a intereselor. Echilibrul social care rezultă din această abordare foarte prudentă a interacţiunii sociale rămâne unul de nivel scăzut, cu multe forme de ineficienţă şi ratare a beneficiilor aduse de cooperare. Aceste eşecuri provin din limite impuse de factori externi indivizilor ca ecologia, tehnologia, istoria şi politica naţională, dar şi de cauze interne actorilor, ca disponibilităţile reduse de încredere, suspiciunea generalizată, cunoaşterea incompletă sau oportunismul îngust. Şi totuşi aşteptările morale şi formele de cooperare s-au modificat în timp, aşa cum am observat în transformarea relaţiilor de rudenie şi adaptările instituţiilor locale la schimbările politice din secolul XX. Deşi orice demers etnografic tinde să privilegieze prezentul şi să ofere o radiografie relativ statică a societăţii, demersul meu a putut detecta câteva semne şi procese ale unor posibile schimbări din viitorul apropiat.
De-a lungul timpului, localnicii şi-au modificat modul în care se căsătoresc şi „se ţin de neamuri", cel în care realizează
acumulări materiale, prestigiu sau putere politică. Unii şi-au schimbat şi modul de viaţă prin diviziunea socială a muncii, aşa cum am arătat în capitolul 6, care l-a prezentat pe Mihai, 370 NEÎNCREDEREA
