informatorul meu cel mai apropiat, angajat în lupta tranziţiei către un nou mod de producţie. Alimentat de evoluţia tehnologică, de mobilitate socială şi geografică generatoare de prosperitate, antreprenoriatul acestuia s-a înrădăcinat iniţial în solul fertil şi cunoscut al relaţiilor de rudenie şi prietenie, pentru a depăşi apoi limitele interacţiunii cu parteneri restrânşi la zona de cunoaştere şi testare anterioară. Specializarea, managementul financiar, reputaţia profesională şi gestiunea echipelor l-au împins pe Mihai spre noi pieţe accesate prin reţele extinse de parteneri economici şi sociali. Noi oportunităţi şi strategii au început să alinieze interesele părţilor aflate în contracte de onoare şi interdependenţă produse de diviziunea socială a muncii în construcţii. Aşa cum s-a întâmplat dintotdeauna în societatea Săteni ului, a te arăta demn de încredere cu parteneri la fel de demni de încredere furnizează beneficii pe termen lung, Transformarea importantă este că noile aranjamente economice extind demersurile cooperative de succes dincolo de sfera personală a familiei, neamurilor şi prietenilor foarte apropiaţi.
Concentrându-se mai ales pe perspectiva etnografică, această
carte nu a putut oferi decât o relatare sumară a multe fenomene legate de distribuţia socială a încrederii. În mod particular, studiul prezentului social ar putea beneficia mai mult de pe urma atenţiei acordate istoriei şi ecologiei regionale.
Gradul crescut de neîncredere caracteristic Săteni ului ar putea avea drept cauze şi procese dincolo de sfera actorilor locali, care au trebuit, cât şi cum au putut, să-şi adapteze interacţiunile sociale la fenomene şi schimbări furnizate de contextul ecologic mai larg, atât social, cât şi material. O scurtă trecere în revistă a trecutului sugerează o serie de mecanisme cauzale structurale ce pot explica reprezentările culturale persistente ale neîncrederii.
A AVEA SAU A N U AVEA ÎN CREDERE 371
Povara istoriei
Torentul de peşti şi alte evenimente transformative moral descrise în această carte arată că oamenii îşi pot schimba aşteptările sociale şi modul de a interacţiona. O perspectivă pe termen lung arată însă că binefacerile căzute din cer, ca episodul men
ţionat, sunt foarte rare în istorie. Soarta i-a tratat arareori pe localnicii din Săteni cu bunăvoinţă. Bătrânii îşi mai amintesc de o altă inundaţie, din anii 1950, când apa a urcat atât de tare, încât puteau pescui de pe prispa casei, dar acel eveniment le distrusese recoltele şi le înecase animalele. Nu abundenţa şi norocul, ci precaritatea şi dezastrul se constată mult mai des în istoria satului. În ultimul secol, societatea Săteniului a fost lovită brusc şi neaşteptat de bruceloza care omora vitele, secetă
repetată, epidemii, foamete, război, colectivizare forţată şi prăbuşirea postsocialistă a agriculturii şi industriei. Dacă ne uităm mai departe în trecut, găsim şi alte epidemii mortale, iobăgie şi neoiobăgie, războaie şi invaziile devastatoare.
Genul de distribuţie socială a încrederii şi neîncrederii, care pare a-i împiedica pe oameni să coopereze mai mult, nu mai pare surprinzătoare dacă ne gândim la contextul istoric al interacţiunilor sociale. Iarăşi şi iarăşi, timp de generaţii, localnicii au trebuit pur şi simplu să lupte pentru supravieţuire, în timpul unor crize repetate, în configuraţii obiective care i-au opus pe unii altora. Foametea din 1946-1947, pe care am amintit-o în capitolul 2, a fost doar o secvenţă dintr-un ciclu istoric al prăbuşirii încrederii şi cooperării sociale. Ea, prin poveştile ei îngrozitoare, a servit, posibil, ca atractor cultural (Sperber, 1996), a cărui forţă gravitaţională a canalizat principiile morale către primatul supravieţuirii pure şi simple, ca în cazul nefericiţilor Ik (Turnbull, 2007)*. În ce măsură
* Trib provenit din Uganda care şi-a câştigat trista reputaţie, contestată de altfel, de „cel mai sărac" sau „cel mai egoist" din lume, din cauza prăbuşirii sociale căruia i-a căzut victimă după o foamete din a doua parte a secolului XX.
372 NEÎN CREDEREA
contează totuşi astfel de episoade extreme în concepţia contemporană despre lume a Săteniului?
Evenimentele oribile pot crea un reper cognitiv, pe termen lung, pentru reprezentări ale potenţialului oferit de societate.
Propensiunea către mutualism poate dispărea peste noapte, lucru de altfel consemnat în poveştile celor tineri despre episoade care s-au întâmplat chiar înainte ca părinţii lor să se fi născut. Transmisă peste generaţii, memoria unei traume sociale furnizează argumente pesimiste referitoare la natura umană, pentru sociologia populară exprimată public sau intuită intern. În cel mai rău caz, oamenii se pot replia pe poziţia pe care îşi păstrează resursele pentru ei cât mai mult, tinzând către un maxim de autarhie. În rest, atunci când lucrurile merg mai bine, trebuie să se asigure că au încredere justificată în parteneri sociali şi să se păzească de disperarea sau lăcomia celorlalţi. Trebuie să fie siguri că nu fac confuzie între mutualism şi exploatare. Agresivitatea şi violenţa interac
ţiunilor de jocuri cu sumă zero generează justificarea pentru suspiciune, precauţie şi chiar ostilitate faţă de interesele altora.
Riscul existenţial pentru fiecare este că, atunci când e cazul să ia o decizie, oricine poate opta în favoarea binelui propriu în dauna tuturor celorlalţi.
Realismul cinic al acestui gen de morală precaută se articulează cu instituţii sociale cu o adâncă tradiţie. Tehnologiile cu eficienţă scăzută din agricultură şi economia locală au făcut Săteniul vulnerabil la fluctuaţiile ecologice şi l-au păstrat în sărăcie. În acelaşi timp, sătenii au avut putere politică redusă
timp de secole, în care localnicii au avut mai puţină înrâurire asupra propriei sorţi decât a vremii. Iobăgia a durat, în România, mai mult decât în Europa de Vest (Stahl, 1980) şi, după
încheierea ei formală, ea s-a reprodus în alte forme de dependenţă a ţăranilor (numite „neoiobăgie" de Dobrogeanu-Gherea, 1 9 1 0). Relaţiile cu boierii şi arendaşii se bazau pe tranzacţii individuale şi au creat un sistem de patronaj lipsit de o forţă
colectivă de negociere din partea ţăranilor sau de acces la guvernanţa politică.
A AVEA SAU A NU AVEA ÎNCREDERE 373
