Bătrânii mi-au spus că pe vremuri a existat un soi de asociere colectivă în Săteni, iar unele din pământurile agricole erau în continuare numite „obşte", termenul arhaic pentru proprietatea comună. Am dat de urmele actului de înfiinţare a acestuia, bazat pe o lege pentru achiziţia colectivă de pământ de la marii proprietari, cum erau vechii boieri şi urmaşii acestora. Optzeci de localnici s-au asociat, în 1 906, într-o cooperativă de credit şi economii cu participaţii variabile (de la 1 7 la r.ooo de lei, cu contribuţii medii de 88 de lei şi o valoare mediană de 44, în care 1 leu valorează 5 grame de argint). Documentul include multe nume de familie care există şi în prezent şi dovedeşte că mulţi localnici cu un status înalt de azi descind din ţăranii răsăriţi şi alţi proprietari de pământ de acum mai bine de un secol. Profesorul, preotul, primarul şi câţiva alţi notabili aveau partea leului din respectiva asociere. Colectivul nu era nici pe departe egalitar şi a avut o viaţă scurtă. S-a dizolvat din cauza mai multor factori legaţi de politica ţării şi ne
înţelegerile interne, iar fiecare membru a plecat cu o cotă-parte de pământ. Încă o dată, ţăranii şi-au trecut proprietatea şi producţia în modul domestic, în ciuda beneficiilor scăzute ale economiei de subzistenţă.
O altă formă de acţiune colectivă a fost revolta din 1907, care a început în nordul Moldovei şi care a ajuns şi în Săteni.
Câţiva săteni au ars registrele agricole şi au ameninţat proprietarii verbal cu exproprierea. Nu a fost însă vorba de o acţiune coordonată, cooperativă. Numai unii dintre oameni, care aveau o serie de nemulţumiri specifice, au participat, în timp ce marea majoritate a urmărit pasiv evenimentele.
Armata a înăbuşit violent rebeliunea, într-un rar şi probabil ultim moment al istoriei în care ţăranii au mai reprezentat o ameninţare politică semnificativă în România.
Reformele agrare au transformat pe mulţi dintre ţăranii care munceau pe pământul altora în mici proprietari agricoli, 374 NEÎNCREDEREA
mai ales după Primul Război Mondial.1 Ţărănimea a primit şi drepturi politice. Schimbările veneau însă şi cu efecte negative. Impactul pozitiv al împroprietăririi a început să dispară
curând, din cauza creşterii demografice (de exemplu, scăderea mortalităţii infantile) cuplată cu practica cutumiară şi legală
a moştenirii partibile. Loturile s-au divizat, iar preţurile scăzute de pe piaţa agricolă şi lipsa de eficienţă agricolă au sugrumat investiţiile de capital care trebuiau să ducă la reproducerea socială a familiei. Viaţa politică rurală a început să fie dominată de un sistem de patronaj, de folosirea discreţionară a puterii pe plan local şi de mari asimetrii de putere între actorii sociali (E. Weber, 1964).
Într-un loc ca Săteni ul, mediul natural şi cel creat de om oferă informaţiile sociale ale unei prosocialităţi limitate în viaţa cotidiană şi în ritualuri. Indică relativa deprivare şi imprevizibilitatea istorică care corodează încrederea şi cooperarea (N ettle, 201 3). Anthony Pagden argumentează (în Gambetta, 1 988), referitor la sudul Italiei, că liderii politici şi statele au contribuit substanţial, intenţionat sau nu, la erodarea încrederii publice sau la înlocuirea încrederii generalizate cu încrederea privată, clientelară. Un scenariu similar ar putea caracteriza şi moştenirea feudalismului şi a altor instituţii politico-economice din zona Moldovei, conform recentelor cercetări empirice. Economiştii au pus în scenă
jocuri ale încrederii în două sate aflate la aproximativ o oră
cu maşina de Săteni (Karaja şi Rubin, 2021). Deşi aflate în acelaşi judeţ şi chiar unul lângă celălalt, unul din ele aparţine I. După o serie de bătălii în care armata română a obţinut rezultate dezastruoase în acest conflict, regele Ferdinand şi generalii lui, alături de politicieni marcanţi au promis pământ celor care se înrolau. Ţăranii din Săteni şi din alte locuri au luptat ulterior cu bravură, sacrificându-şi chiar viaţa în ideea că familiile lor vor fi împroprietărite, lucru care a ajutat la rămânerea României în război.
A AVEA SAU A NU AVEA ÎNCREDERE 375
istoric de Moldova din Vechiul Regat, deci se află sub o influenţă rusească şi otomană mai puternică, inclusiv la capitolul instituţiilor similare cu ale Săteniului. Celălalt sat se află în Bucovina, care a fost sub stăpânire austriacă timp de 1 50 de ani, până în 1919. Deşi cele două sate făceau parte din aceeaşi comună, cercetătorii au constatat o cantitate de încredere generală mai mare în cazul localnicilor din locul care fusese sub guvernare occidentală, dacă bunicii se născuseră sub stăpânire austriacă. În acest experiment natural, expunerea culturală, chiar indirectă, la instituţii care transpun în fapt binele public, domnia legii şi administraţia eficientă făcea oamenii mai încrezători în străini. Spre deosebire de această localitate însă, Săteniul nu a beneficiat de o administraţie politică impregnată de statul de drept ca abstracţiune şi depersonalizată birocratic, deoarece zarurile istoriei l-au plasat tot în zona de influenţă ruso-otomană. În plus, saltul României către modernitate nu a creat nici el încredere în instituţii sau interac
ţiuni sociale generale.
Structura socială a Săteniului s-a transformat drastic în comunism, prin colectivizare, înăbuşirea protestelor sociale sau a iniţiativelor personale, dar şi prin noi tehnologii şi noi specializări. Industrializarea forţată a adus migraţia spre oraşe, iar cooperativizarea a crescut productivitatea agricolă. Sătenii nu au avut nici un fel de modalităţi instituţionale de control asupra propriei comunităţi sau a societăţii româneşti în ansamblu într-un regim totalitar, de unde investiţia localnicilor în interacţiuni şi reţele sociale pe scară redusă, de natură privată şi deseori conspirativă. Sfârşitul socialismului a readus în scenă proprietatea privată, pieţele libere şi toate celelalte faţete ale democraţiei liberale, dar cu preţul unei scăderi imediate de productivitate cauzată de revenirea la modul domestic de producţie şi de sistemul administrativ disfuncţional.
Istoria a fost arareori miloasă cu localnicii din Săteni, dar aceştia au mers înainte, zi după zi. Mai mult, uneori au avut 376 NEÎNCREDEREA
şi ei partea lor de noroc sau de ascensiune socială ascendentă.
Mulţi au beneficiat de pe urma redistribuţiei domeniilor boiereşti, de îmbunătăţirea sistemelor de sănătate şi de educaţie, de electrificare, de mecanizarea socialistă şi profesionalizarea agriculturii şi de industrializarea urbană. Mai apoi indivizii s-au bucurat de reîntoarcerea la proprietatea privată şi libertăţile politice şi economice de după căderea socialismului, de integrarea în Uniunea Europeană şi de accesul la pieţe ale muncii din străinătate. O relativă creştere a standardelor de viaţă, fluctuantă şi deloc spectaculoasă, i-a făcut totuşi pe localnicii de azi considerabil mai prosperi decât majoritatea strămoşilor lor. O bună parte din această ameliorare nu ţine de propriile lor comportamente sau resurse, fiindcă politicile naţionale şi tendinţele economice generale pot aduce circumstanţe favorabile din exterior. Cu toate acestea, oamenii au contribuit activ la propria bunăstare, parcurgând drumul de la frugalitatea şi negarea de sine a bătrânilor ţărani, la sudoarea investită într-un viitor mai bun de migranţi, muncitori harnici şi antreprenori.
În toate aceste schimbări, singura structură stabilă şi rezilientă a moralităţii a fost sfera privată a familiei, neamurilor şi prietenilor apropiaţi, cu tot cu configuraţia ei schimbătoare în timp. Pe termen lung, soarta fiecărui individ a continuat să depindă de cultivarea relaţiilor personale definite de instituţiile culturale deja existente. Organizaţiile civice, politice sau de stat, ideologia religioasă sau asocierile agrare nu s-au dovedit nişte vehicule de promovare a încrederii şi cooperării.
În locul lor, reţelele personale de reciprocitate au servit drept căi limitate şi întortocheate ale conlucrării. În relaţie cu statul sau alte organizaţii formale, oamenii au încredere în actori reali, şi nu în entităţi sau instituţii abstracte, şi reuşesc să facă
regulile să lucreze în avantajul lor obţinând bunăvoinţa persoanelor ce ocupă roluri oficiale.
A AV EA SAU A NU AVEA ÎNCREDERE 377
