Go to page:

Text Size:

urmă, în lipsa unor relaţii stabile şi reziliente de încredere mutuală.

În societatea Săteniului, apar tot timpul reprezentări ale unor coaliţii de tipul „noi" şi „ei", de la familii la alianţe politice, dar nici una dintre aceste asocieri şi nici un conflict nu sunt constituite pe o structură dată, nealterabilă, clar şi definitiv discriminatorie între feluri de oameni sau grupuri distincte.

Fiecare individ poate forma numeroase alianţe cooperative sau poate ajunge în dinamici agresive în diferite momente, cu diferiţi alţi indivizi. Fiecare persoană e capabilă de o clasificare a prietenilor şi duşmanilor centrată în jurul propriului eu, bazată pe normele culturale comune. Setul identificat de parteneri morali este permanent supus schimbării. Dincolo de sinergia familie-gospodărie, nici un grup corporatist nu se transformă în instituţie perenă ce se reproduce dincolo de viaţa trecătoare a individului sau de interacţiunile de zi cu zi ale acestuia. Şi chiar şi în interiorul unei familii, fiecare posedă

propriile sfere de neamuri şi prieteni, ducând la reţele complexe de reciprocitate şi intimitate. Aşa cum etnografia a sugerat la fiecare pas, apartenenţa la sfera morală sau situarea în afara ei este o perpetuă expresie de dorinţă şi capacitate, cu răspunsuri mereu temporare pe tot parcursul vieţii actorilor sociali.

La absenţa unor graniţe culturale dincolo de nivelul familial ar trebui să adăugăm şi alte semne de flexibilitate socială

care definesc sau construiesc identitatea individuală. Amnezia multor săteni în privinţa originii numelor slave sau a migraţiei din Bucovina austriacă, lipsa unei culturi materiale sau istorii orale care să se întindă pe o perioadă mai lungă

de roo de ani şi adâncimea redusă a genealogiilor personale confirmă aspectul de fluiditate socială. În plus, migraţia şi căsătoriile au adus şi au transferat oameni din Săteni timp de multe generaţii, peste poroasele graniţe administrative.

Constanta etnografică este că actorii îşi definesc şi redefinesc 382 NEÎNCREDEREA

continuu identitatea şi relaţiile sociale, fără o identitate de grup atractivă cultural şi cu efecte sociale. Statutul de localnic în Săteni sau de persoană competentă şi recunoscută social nu conţine vreo esenţă umană specială. Aşa cum s-a observat în datele de teren sau în experimente, poţi deveni localnic fără a avea rădăcini biologice sau istorice în localitate şi chiar dacă provii dintr-un grup etnic foarte diferit, ca romii. Vei putea primi, şi în acest caz, identitatea, drepturile şi obligaţiile localnicului. Ţăranii din Săteni au devenit, la rândul lor, localnici în alte părţi ale Moldovei sau în alte regiuni sau orăşeni, fie în România, fie în alte ţări, adaptându-se la noile realităţi sociale până la punctul la care şi-au întrerupt legăturile cu locul natal.

Acest gen de flexibilitate a interacţiunilor sociale poate fi elementul care le-a permis localnicilor să persiste social, de-a lungul aşa-numitei la longue dure,?'!<, timp istoric în care s-au adaptat schimbărilor tehnologice, economice, politice şi religioase petrecute la nivel local, regional, naţional şi internaţional. Repertoriul cultural le oferă actorilor uneltele efective de reproducere socială într-o lume schimbătoare, aşa cum s-a întâmplat timp de secole în această zonă. Atunci când am ajuns la faţa locului, mi-am dat seama ce eroare ar comite cineva să

creadă că Săteniul, un sat relativ izolat şi sărac, reprezintă un bastion al tradiţionalismului, rezistent la schimbare. Este adevărat că localnicii nu au încredere oarbă în experţi, fie ei academici, fie de alte feluri. Competenţa trebuie dovedită pentru a fi considerată reală şi relevantă, iar oamenii nu se înclină

niciodată în faţa cuiva din start, fie în materie de cunoştinţe, fie în alte privinţe. Elementele modernităţii au apărut însă în zonă de multă vreme şi sunt asimilate continuu de localnicii

* Termen care i se datorează lui Fernand Braudel şi se referă la un timp foarte extins, care curge sub evenimentele şi epocile perceptibile şi guvernează evoluţiile istorice.

A AVEA SAU A NU AVEA ÎN CREDERE 383

care îşi doresc să rămână la curent cu avansurile tehnologiei, imitând şi adaptând practici din afara satului lor.

Sugestiile mele abstracte despre agricultură şi construcţii au primit prea puţină atenţie din partea oamenilor, dar, la un moment dat, am reuşit să construiesc o sobă specială folosind un plan rusesc găsit online. Într-o seară, am demonstrat procesul de combustie secundară al sobei în cârciumă, cu ajutorul unor cutii de conserve şi nişte vreascuri. În săptămânile următoare, mulţi din cei prezenţi s-au apucat şi ei să caute pe Internet modele similare, iar unii şi-au făcut propriile sobe adaptându-le unor noi utilizări, cum ar fi încălzirea apei. În fiecare zi vedeam câte un smartphone nou, o unealtă de ultimă

generaţie, un pesticid recent lansat pe piaţă sau un soi nou de plante sau animale cu care cineva îşi dorea să o ia înaintea competiţiei. De la vestimentaţie la case, de la elemente mărunte la designuri structurale, localnicii copiază, învaţă şi inovează pornind de la modele externe, fie ele situate în interiorul, fie în afara satului.

Reîntoarcerea postsocialistă la plugul tras de cal nu a fost o răscoală luddită, ci o consecinţă a colapsului instituţional, în lipsa altor mecanisme de cooperare care ar fi permis o agricultură de largi dimensiuni, deasupra modului domestic de producţie. În timp, acumularea de capital, adoptarea noilor tehnologii şi producţia orientată şi calibrată după piaţa agricolă le-au permis unora dintre localnici să adopte metode intensive şi industrializate, fie la nivelul gospodăriei bogate, fie la cel al protofermei. Alţi antreprenori s-au specializat şi au crescut afaceri în comerţ, creşterea animalelor sau construc

ţii. Ritualurile şi ceremoniile de trecere de felul nunţilor s-au transformat şi ele în timp, importând practici la modă, dar şi manifestând modificări şi apariţii de roluri ca răspuns la transformările sociale structurale. Acolo unde vedem continuitate, ea nu se datorează vreunei rigidităţi culturale sau vreunui conservatorism esenţial al ţăranilor. De-a lungul timpului, 384 NEÎNCREDEREA

atât replicarea, cât şi transformarea concepţiei despre lume a oamenilor a rezultat din pragmatismul căutării de efecte concrete, şi nu din dogmatismul vreunor principii abstracte. Dar cum ar putea acest gen de evoluţie culturală flexibilă să ghideze organizarea socială viitoare a societăţii satului?

Viitorul cooperării şi al moralităţii

Această carte a descris contractul social pe care localnicii din Săteni îl construiesc prin încrederea şi neîncrederea dintre oameni. Te porţi moral cu cei de la care te aştepţi să fie la rândul lor morali. Fără o astfel de promisiune implicită sau explicită şi confirmarea ei empirică în timp, nici o parte nu va mai investi în viitorul relaţiei. Dar asta nu înseamnă că

indivizii sunt cu totul lipsiţi de comportamente morale în lipsa unui contract de reciprocitate. Sunt capabili de bunăvoinţă sau grijă chiar şi în afara lui şi o vor şi face, adesea. Doar că nu sunt obligaţi să o facă. Cu alte cuvinte, nu există nici o normă socială, nici o aşteptare coordonată social cu privire la generozitatea generică faţă de orice om din Săteni şi din lumea întreagă şi, aşadar, nici un fel de sistem de sancţiuni pentru cazurile contrare.

Cercul încrederii poate include de la un singur individ, la o familie şi chiar la câteva zeci de persoane, dar nu va fi niciodată suficient de mare încât să permită forme de cooperare socială extinsă pe încredere în reciprocitatea generalizată. Pentru a reveni la grajdurile din deschiderea acestei cărţi, numai un noroc ieşit din comun ar fi putut aloca una dintre clădiri unui set de oameni deja legat prin angajamente morale mutuale, pentru a deschide drumul cooperării. Un scenariu mai plauzibil, dar care nu s-a produs nici el, ar fi inclus un actor-cheie, eventual conectat cu câţiva alţi participanţi, capabil să creeze, prin achiziţii punctuale sau cooptare, o formă de organizare A AVEA SAU A NU AVEA ÎNCREDERE 385