INTRODUCERE ÎN SĂTENI
39
Poveştile despre înşelăciuni şi exploatare intraetnică au continuat, cu maiştri care nu-şi plăteau muncitorii, şefi care fugeau cu banii, muncitori care furau de la companii sau clienţi, promisiuni nerespectate, jafuri, bârfă şi calomnie, escrocherii, incompetenţă şi încălcări ale legii. ,,Nu te încrede în români"1
mi s-a spus adesea, dat fiind faptul că etnia comună permitea comunicarea uşoară (intimitatea culturală, în sensul lui Herzfeld, 2005), dar nu includea nici un fel de obligaţie de altruism sau vreo reprezentare morală a economiei (Scott, 1976). Alţi cercetători ai diasporei româneşti au întâlnit şi ei astfel de percepţii larg răspândite (Remus Gabriel Anghel, 201 3, şi comunicări personale).
Înainte de a-mi putea reajusta obiectivele de cercetare şi a lua neîncrederea în serios, contextul geopolitic a dat o grea lovitură planurilor mele de cercetare de teren. Criza economică
din 2008 i-a lovit puternic pe precarii migranţi din sectorul construcţiilor, iar mulţi dintre români şi-au văzut locurile de muncă evaporându-se peste noapte. Atunci când m-am reîntors la Atena, l-am găsit pe Mihai, maistrul constructor în vârstă
de 40 de ani cu o alură de urs care îmi făcuse introducerea în cercurile migranţilor, îndesându-şi uneltele şi efectele personale în micuţul lui Volkswagen, pentru a porni înapoi către locul unde se născuse, Săteni. Singurul lucru de care avea nevoie era un şofer, fiindcă Mihai putea uşor să se descurce cu poliţiştii din Atena, dar i-ar fi fost destul de dificil să traverseze două graniţe fără permis de conducere.
Neavând nici eu prea multe opţiuni, m-am suit la volan.
Mihai fusese avanpostul meu social în Atena. Ajunsesem la el cu recomandări personale foarte bune, iar personalităţile noastre se dovediseră compatibile încă din prima clipă. Îmi făcuse cunoştinţă cu oameni pe care plănuiam să-i cunosc mai bine folosindu-mă de girul lui, dar mulţi dintre aceştia 1. Unii adăugau chiar: ,,Aici trebuie să fugi de români".
40
NEÎNCREDEREA
plecaseră deja în România. Mihai rezistase ceva mai mult, luându-şi slujbe mai prost plătite, dar acum trebuia să pună
capăt câtorva ani de antreprenoriat prosper, pentru a o lua de la capăt din nou acasă, iar colegii lui de apartament îşi făceau şi ei bagajele. Din moment ce inserţia mea depindea atât de mult de o singură relaţie demnă de încredere şi plină de sens, am decis să mă ţin strâns de el şi să continui alături de el pe drumul lui.1 Demersul meu propriu-zis etnografic a început în multele ore petrecute alături de Mihai, pe locul copilotului, în timp ce încercam să formulez un plan alternativ pentru cercetarea mea.
Drumul monoton a favorizat o conversaţie prelungă. Eu am lansat o serie de nedumeriri pe care le trăisem în Grecia.
Ca să nu mă lase să adorm, Mihai a încercat tot timpul să mă
binedispună, să mă provoace, să mă ţină alert. Am vorbit despre oamenii din viaţa lui şi despre cei din viaţa mea. Mihai era genul de vorbitor căruia îi place să se asigure că a fost înţeles, avea totdeauna un exemplu în minte şi îi făcea mare plăcere să explice ce e, de fapt, viaţa unui tânăr şi neexperimentat actor social, a cărui creştere la oraş şi al cărui răsfăţ educa
ţional îl protejează de asprimea lumii. Unul dintre primele lucruri pe care le-am învăţat de la el (unul din multele, de altfel) a fost că naivitatea mea, reală sau mimată, mă făcea să
r . Trebuie să fii în acelaşi timp foarte rezistent şi foarte norocos pentru a obţine un informator de talia lui Mihai. Exemplele din literatura etnografică îi includ pe Ogotemelli al lui Griaule sau Don Juan al lui Castaiieda. Pentru mine, Mihai a fost un ghid în viaţa Săteniului, dar de multe ori doar în sens geografic şi factual. Ne-am contrazis adesea despre diferite lucruri, dar am rămas întotdeauna de acord, în ultimă
instanţă, în chestiunile importante, pentru a ne păstra relaţia socială în viaţă, dincolo de identitatea mea profesională şi separat de aceasta. A rămas unul dintre cei mai buni prieteni ai mei din lumea Săteniului, capabil de o generozitate căreia n-aş putea niciodată să-i răspund în mod egal. Şi m-am certat cu el cum nu m-am certat cu nimeni în Săteni.
INTRODUCERE ÎN SĂTENI
41
