par prea încrezător în oameni faţă de care n-ar trebui să fiu aşa, pe lângă multe alte exemple de inabilitate socială, caracteristice outsiderului ignorant.
Mi-am petrecut primele zile la Săteni încercând să înţeleg topografia socială şi să găsesc un subiect de cercetare valid.
Era un teren nou pentru mine, dar avea deja antreprenori (doar venisem cu unul aici) şi în minte îmi persistau câteva întrebări empirice. Ce fac oamenii ca să aibă succes în afaceri? Cum îşi tratează clienţii şi lucrătorii? Eram convins din start că relaţiile de rudenie sunt un fenomen depăşit, dar atunci de ce apăreau tot timpul la suprafaţă şi, la modul foarte ambivalent, în reprezentările oamenilor despre cooperare şi moralitate în afaceri?
Legăturile de rudenie s-au dovedit importante din prima clipă în care am ajuns în sat. Am făcut cunoştinţă cu multe din rudele lui Mihai, apoi cu rudele rudelor lui. Paşii pe care îi făceam, din punct de vedere etnografic, mergeau pe urmele firelor întinse de interacţiuni familiale calde şi generoase. În acelaşi timp, şi la Săteni, la fel ca la Atena, părea că există un mare grad de neîncredere generală în ceilalţi localnici. În absenţa apartenenţei la o etnie diferită de context, putea oare servi legătura de rudenie ca o structură stabilă şi previzibilă
pentru interesele comune şi mutualism?
Oricât mi-a subliniat toată lumea importanţa legăturilor de sânge, la câteva zile după ce începusem munca de teren, un băutor mi-a împărtăşit următorul fragment de înţelepciune colectivă: ,,De la neam şi de la rudă nu mai ieşi cu pula udă".
Am întrebat ce înseamnă asta şi, în chip de explicaţie, a scandat un alt proverb obscen: ,,Cum te fute neamul, nu te fute nici dracul". Am avut nevoie de cunoaşterea etnografică pentru a înţelege ce voia să spună bărbatul şi de ce atâta lume avea cumva aceeaşi părere ca el.
Una după alta, aşteptările de socializare amiabilă au început să devină pentru mine problematice. Dacă etnia comună impunea precauţie în Grecia, aici în Săteni ceilalţi localnici puteau fi periculoşi şi era cel mai bine să-i eviţi, şi chiar rudele s-ar fi 42
NEÎN CREDEREA
putut dovedi nestatornice sau rele. Cele mai mari pericole sociale păreau să provină, în Săteni şi în jurul lui, de la cei care împărtăşeau o anumită similaritate a sinelui, şi nu de la oameni radical diferiţi. Un sentiment al neîncrederii la scară
largă părea să însoţească nu numai practicile economice sau chestiunile în care prevalează interesul clar exprimat, ci toate interacţiunile sociale. Fascinanta fragilitate a încrederii a devenit tema principală a cercetării mele etnografice.
Dată fiind impredictibilitatea care caracterizează o situaţie în care etnograful trebuie să-şi construiască corabia de cercetare când ea se află deja pe mare, m-am lăsat condus de orice mi se arăta în faţă şi promitea un sentiment de uimire antropologică. Am început cu un set de întrebări provizorii, pe care le-am revizuit sau abandonat ulterior, pe măsură ce, la fiecare răspuns temporar, apăreau întrebări noi. Firul roşu ce străbate aceste explorări teoretice şi empirice a fost abordarea metodologică a societăţii din Săteni.
Antropologia a adoptat observaţia participativă ca metodă
de bază încă de la cercetarea deschizătoare de drumuri a lui Malinowski (1922), însă practicarea acesteia rămâne ceva misterios. Rezultatele acestei metode, care prosperă pe seama norocului şi a momentului, nu pot fi uşor cuantificate sau clasificate, iar interpretările practicienilor se apropie adesea mai tare de lirică decât de matematică. Şi totuşi, observaţia antropologică (sau a antropologului) nu este, în fond, diferită
de alte tipuri de observaţie. Antropologul ca participant se amestecă în viaţa socială de zi cu zi, ia în considerare fenomenele şi datele care apar spontan şi îi oferă subiectului studiului o voce prin reprezentarea preocupărilor şi a lucrurilor care sunt importante în viaţa oamenilor observaţi.
,,A deveni indigen"* este o perspectivă ironizată sau contestată, care oglindeşte Inima întunericului a lui Joseph Conrad (sau Malinowski, după Clifford 2022: 92ff). Localnicii îşi au
* Going native, în original. Expresie încetăţenită în engleză.
INTRODUCERE ÎN SĂTENI
43
însă propriile idei atunci când e vorba să accepte etnografi în mijlocul lor şi să le ofere acces la momente şi spaţii sociale. A aborda un teren de cercetare este un exerciţiu de descoperire a unei societăţi începând din afară, dar şi dinăuntru, în timpul căruia îţi găseşti drumul printre reprezentări culturale şi practici locale, punând cap la cap diferite crâmpeie de experienţă, cu sentimentul curiozităţii şi al uimirii tipic etnografiei. Firth (1936) şi Evans-Pritchard (1940) oferă relatări spectaculoase ale inserţiei lor în teren, dar unul dintre ei subliniază uşurinţa cu care îţi faci cunoştinţe printre locuitorii din Tikopia*, în timp ce celălalt se referă la recalcitranţa nuerilor** în faţa cercetătorului. Experienţele lor reflectă diferenţe de deschidere socială între societăţile menţionate. Etnografia a avut de-a face atât cu momente de integrare, cât şi de excludere, pe măsura complexităţii sociale descrise în această carte.
Prietenia mea cu Mihai şi şantierele de construcţie au reprezentat un punct de intrare foarte bun în societatea din Săteni.
Mihai m-a luat ca ucenic, iar eu m-am apucat entuziast de muncă în activitatea frenetică a lucrărilor, printre colegi, clienţi, rude şi prieteni. Mi-am explicat poziţia de cercetător în ştiinţe sociale, care încearcă să înţeleagă Săteniul şi am spus de ce am ales ucenicia ca poartă de intrare. Interesul meu pentru ritualuri, cultura materială şi obiceiuri evocau imaginea familiară, şi destul de fidelă, a folcloristului român.
Pentru mulţi, nu a contat decât foarte puţin, sau chiar deloc, de ce mă interesa sensul unui anume ritual sau cum au evoluat obiceiurile de succesiune în timp. Alte lucruri, precum persoana care îmi făcuse cunoştinţă cu interlocutorul sau cu ce alte persoane mă asociasem, s-au dovedit evaluări mai importante decât poziţiile academice sau interesele de cercetare, care făcuseră deja înconjurul satului. Cu această identitate dublă, am intrat în mod repetat în casele oamenilor, uneori pentru
