care îi lasă fără resurse fără nici un fel de reciprocitate. Această
preocupare merge dincolo de aspectul material. Agenţii vor să controleze semnele pe care le emit, producând semnale clare şi oneste (Gambetta, 2009). Un actor care oferă nediscriminat bunuri nu dă dovadă de generozitate, ci de slăbiciune, creând chiar un indiciu pentru alţi agenţi, interesaţi să profite de el. Circuitul ţigărilor tapate şi al băuturilor oferite zgomotos trebuie să se limiteze la asociaţii fiecăruia, cu care persoana în cauză interacţionează în cârciumă, face afaceri în afara ei şi participă la viaţa socială a celorlalţi într-un mod bazat pe mutualitate. Doar în acest cerc social pot actorii semnala faptul că sunt demni de încredere, generoşi la modul necalculat şi aderenţi la principiul reciprocităţii.
Se creează în acest mod o tensiune între adevăraţii prieteni şi rudele unui sătean şi restul societăţii. Câmpul social este dinamic, fiindcă actorii îşi reevaluează permanent poziţia şi observă comportamentul celorlalţi, însă distincţia rămâne operantă în toate formele de interacţiune. Riscul de a intra într-un joc cu sumă nulă se află permanent în spatele miriadelor de gesturi şi interpretări care caracterizează viaţa cârciumii. La fiecare pas, fiecăruia i se reaminteşte că mediul social înconjurător e înţesat de potenţiali concurenţi, care îi caută slăbiciunile prin iniţiative repetate de exploatare (Umbreş, 201 7).
Localnicii din Săteni recunosc acest lucru, fiindcă mi-am auzit adesea prietenii vorbind despre a-i „încerca" pe ceilalţi în cârciumi. Uneori, subiectul testului era oprit înainte de a cumpăra un rând, aşa cum s-a întâmplat atunci când Marin a aruncat demonstrativ banii pe tejghea, pentru a plăti pentru amândouă consumaţiile după ce întrebase un prieten dacă dă un rând. Nu făcea decât să testeze generozitatea prietenului de pahar. Suspiciunea lui venea din convingerea (oarecum justificată) că e înconjurat de profitori care îl linguşesc permanent pentru a primi de băut, fără intenţii de JOCUL COMPLEX AL NEÎNCREDERII LA CÂRCIUMĂ
75
reciprocitate.1 Mimând lipsa mijloacelor, Marin testa generozitatea prietenilor, dincolo de declaraţii uşor de emis, dar ce puteau rămâne doar vorbe. Alteori, testarea ia forma competiţiei publice deschise.
Dominaţia ca exerciţiu de reputaţie
Obişnuiţii cârciumilor îşi creează o reputaţie pentru preferinţe şi competenţe sociale care se extinde până dincolo de perimetrul cârciumii propriu-zise. Cu toate acestea, barurile sunt magneţi sociali pentru conflicte, fiindcă permit şi legitimează competiţia. Un lucru care se întâmplă aproape numai în cârciumi este provocarea directă a unui conflict, a unei competiţii sau a altui tip de eveniment care opune interesele individuale, doar de dragul jocului. O persoană o poate provoca pe alta doar pentru a-şi demonstra şi compara aptitudinile personale, ca şiretenia sau forţa, în ochii celor de faţă.
Lucrarea de faţă a surprins acest aspect de joc al vieţii de cârciumă la încăierarea care a opus două grupuri de aliaţi şi actori fără apartenenţă clară pentru superioritate socială. Dar evenimentul în cauză a funcţionat, cumva, ca o supapă pentru tensiuni anterioare, politice şi economice. Alteori, actorii sociali creează situaţii spontane pentru a-i atrage pe ceilalţi în arena publică şi pentru a interpreta şi evalua performanţa celorlalţi.
Un exemplu simplu şi frust de testare este aşa-numitul skanderbeg, practicat de bărbaţii mai tineri. Câştigătorii îşi 1. Date fiind pretenţiile de reciprocitate generalizată ale partenerului de pahar, dorinţa lui Marin de a-l testa pe acesta poate părea ciudată.
Dar asta numai în aparenţă. Reciprocitatea generalizată trebuie protejată
de profitori, pentru a supravieţui, iar echitatea trebuie supravegheată, păstrând totuşi imperativul indiferenţei retorice faţă de costuri. Alternativa e chiar dispariţia reciprocităţii generalizate.
76
N EÎN CREDEREA
demonstrează forţa corporală, tăria de caracter şi măiestria.
Cei mai maturi contribuie uneori cu comentarii la aceste jocuri, dar participă fizic doar arareori. Se mulţumesc să ia în râs pretenţiile de bărbăţie ale concurenţilor şi evocă propriile aventuri din tinereţe. Cu toate acestea, forţa fizică este un indiciu relevant pentru capacitatea de muncă, de a se proteja pe sine şi propria familie şi de dominaţie socială (Sell et al., 2009). Pentru unii actori sociali, aceste însuşiri care ţin de o personalitate competitivă trebuie semnalizate public în mod clar.
Într-o seară, un tânăr reuşise să-şi învingă toţi oponenţii, ajungând chiar să provoace bărbaţii mai maturi din jur, punându-le la îndoială forţa fizică. Răzvan, ciobanul vânjos cu antecedente de închisoare şi viaţă de mafiot pe care l-am cunoscut în timpul încăierării, a ridicat mănuşa. S-a sculat încet de la masă, s-a aşezat în faţa provocatorului, şi-a luat poziţia optimă şi a reuşit, după câteva secunde tensionate, să câştige meciul. S-a ridicat de la masă la fel de nonşalant şi semeţ cum venise şi s-a întors la masa bărbaţilor adevăraţi.
Reafirmarea autorităţii în faţa audienţei formate din tineri era esenţială pentru el. Un cioban trebuie să-şi etaleze forţa brută, fiindcă aceasta este un mijloc de existenţă.1 Mai mult, Răzvan cultiva tinerii în chip de susţinători politici şi nu-şi putea permite ca autoritatea să-i fie contestată, nici măcar la jocurile de skanderbeg, pentru a nu mai vorbi de faptul că s-ar fi putut face de ruşine în faţa egalilor.2 Folosind trucuri aflate 1. La fel ca orice semnal de acest tip, o victorie minoră la skanderbeg se dovedeşte o investiţie bună, fiindcă semnalează potenţialilor adversari forţa fizică superioară a câştigătorului, prevenind conflictele mai ample prin reputaţia de capacitate pentru agresiune corporală.
2. A pierde un meci de skanderbeg cu un adversar mai tânăr poate părea ceva insignifiant, dar am fost martorul dezamăgirii evidente cu care maistrul meu constructor a întâmpinat o astfel de înfrângere. Mihai a fost foarte afectat de rezultat, dând vina pe un accident de muncă anterior, care i-a redus mobilitatea braţului. După ce s-a aşezat din nou la JOCUL COMPLEX AL NEÎNCREDERII LA CÂRCIUMĂ
77
în închisoare cu privire la cea mai bună postură a corpului şi la a-ţi obosi oponentul, Răzvan a pus capăt atitudinii sfidătoare a tânărului pentru a-şi reafirma dominaţia interpersonală într-un moment memorabil.
Skanderbegul este o formă de competiţie fizică în foarte mare măsură amiabilă, dar reputaţia de vigoare corporală se formează şi în urma încăierărilor spontane. Localnicii se luptă
efectiv mult mai puţin decât vorbesc despre bătăi, dar, aşa cum am văzut, confruntările fizice au cu adevărat loc la Săteni, iar cârciuma e arena perfectă pentru ele. În cele mai multe cazuri, o parte se simte insultată sau încearcă să repare ceea ce e perceput ca o nedreptate anterioară (o formă de violenţă
sancţionată moral - vezi Fiske şi Rai, 2014). Luptele pot avea loc doar între două persoane, dar uneori intervin şi alte afilieri morale. Una dintre ele a inclus două perechi tată-fiu, după
ce a început cu o ceartă între bătrâni şi s-a transformat într-o luptă fizică în care s-au implicat şi tinerii. Taţii se certau din cauza unui joc de remi I înecat în alcool, iar conflictul era catalizat de competiţia mocnită dintre fiii jucătorilor pentru dominaţie în rândurile tineretului satului. Momentul a evidenţiat atât animozităţile personale, cât şi alianţele tată-fiu care susţin unitatea morală a familiei.
O altă luptă a fost asemănătoare cu provocările la skanderbeg pe care le-am amintit. Un tânăr (nu cel de mai sus, dar posesor al unui tupeu asemănător) se lăuda de mai multe săptămâni cu propriile calităţi de bătăuş. De regulă, frecventa cârciumile periferice, dar într-o seară a apărut în centru, lăudându-se cu invincibilitatea lui în lupta corp la corp, enumerându-şi zgomotos victimele. Aşa cum spuneau oamenii, ,,făcea masa noastră, a admis în privat că tânărul oponent avea o forţă fizică
superioară, adăugând că tinerelul avea multă nevoie de ea, pentru a compensa că este „moale în cap", adică lipsit de inteligenţă.
I. Aşa cum se va vedea mai târziu, jocurile de remi pot fi la fel de diverse ca relaţiile sociale dintre jucători.
